Personalitate distinctă în cultura noastră muzicală, Constantin Bobescu descinde dintr-o importantă familie de artişti-muzicieni. Tatăl său, Aron Bobescu, a fost întemeietorul uneia dintre primele trupe de operetă românească.

Constantin Bobescu i-a primele lecţii de vioară la vârsta de cinci ani, sub îndrumarea fraţilor săi - Aurel şi Jean Bobescu, apoi cu Eduard Caudella. În anul 1918 debuta la Iaşi în calitate de violonist concertist sub bagheta lui George Enescu, interpretând alături de Orchestra simfonică ieşeană Concertul în Mi major pentru vioară şi orchestră de Bach. În urma acestui debut de bun augur obţine o bursă de studii la Paris. Se ştie, de asemenea, că Enescu, atunci când şi-a creat cvartetul în România, l-a ales pe Constantin Bobescu printre membrii lui.

O trăsătură a personalităţii muzicale a lui Constantin Bobescu este versatilitatea talentului său, revărsându-se în toate direcţiile cu aproape aceeaşi intensitate - atât ca violonist, prin întinderea şi diversitatea repertoriului de la preclasici la contemporani, cât şi ca manifestare în alte domenii ale muzicii: compozitor, profesor de vioară, dirijor, muzicolog.

Compoziţiile sale sunt numeroase şi variate - opere, muzică vocal-simfonică, muzică de film şi muzică de cameră. Pe lângă compoziţie, Constantin Bobescu a desfăşurat o neobosită activitate educaţională, fiind profesor de vioară la conservatoarele de la Cernăuţi şi Braşov.

Un alt fapt important pentru noi din biografia marelui muzician român - comparat deseori cu Enescu sub raport violonistic - este acela că a fost vreme de aproape 40 de ani dirijorul orchestrelor Radioteleviziunii Române.

Constantin Bobescu s-a manifestat, de asemenea, ca muzicolog şi publicist în presa de specialitate.

Recunoaşterea valorii sale pe plan internaţional ca violonist şi muzician se vădeşte în faptul că fotografia sa şi un fragment din compoziţiile sale se află expuse în Muzeul Internaţional al Muzicii din Londra.

"Secolul al XIX a fost secolul savanţilor, artiştilor, al filosofilor. Într-un cuvânt, al oamenilor mari. Eu m-am născut la sfârşitul secolului acesta, în 21 mai 1899. M-am grăbit, deci, cât am putut, să nu pierd trenul şi… până la urmă, l-am prins, ca să pot spune că fac şi eu parte puţin din acest Secol măreţ." - câteva rânduri desprinse din cartea autobiografică "O viaţă… un destin"

Imaginea sa luminoasă şi caldă, amabilitatea şi umorul, exigenţa şi, totodată, îngăduinţa care îi erau caracteristice au rămas vii în mintea celor ce au avut şansa să-i fie contemporani.

În 21 mai 2014, sărbătorim 115 ani de la naşterea muzicianului Constantin Bobescu. În prea puţine rânduri am încercat o schiţă de portret. În completarea ei vă invităm să vă bucuraţi, în cadrul rubricii "Filă de calendar" realizată de Anca Ioana Andriescu, de două dintre lucrările compozitorului român - Joc moldovenesc şi Trei schiţe simfonice - interpretate de Orchestra de Cameră Radio condusă chiar de Constantin Bobescu.

Arpeggio, 21 mai, ora 10.00.