În 12 martie se împlinesc 15 ani de când Yehudi Menuhin nu mai este printre noi, prilej să rememorăm una dintre cele mai mari personalităţi muzicale ale secolului XX, atât de legată de România prin George Enescu.

"Mentalitatea copilului care vrea să cânte la vioară este diferită de cea a unui copil care vrea să cânte la pian. În cazul vioarii trebuie să te situezi între solist şi instrumentist. Este o activitate tangibilă. Urechea simte sunetul.

Am vrut să aud un sunet cald şi rotund. Să cânt o muzică în stare să te ridice din groapă. Am vrut să contrazic tot ceea ce îi făcea pe ceilalţi să fie rigizi în gândire şi în simţiri."

Yehudi Menuhin - într-unul dintre ultimele interviuri acordate. 12 martie 1999 este data la care violonistul a părăsit scena vieţii. A avut una dintre cele mai lungi și prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea. A fost înnobilat în Marea Britanie cu titlul de Lord Menuhin of Stoke d'Abernon.A uimit prin tehnica sa, a spart barierele epocii, a reprezentat şi reprezintă în continuare un etalon pentru tinerii muzicieni.

Prieteni i-au fost, printre alţii, George Enescu, cel care i-a fost profesor şi cu care a cântat pe scenă nu în puţine rânduri, şi Herbert von Karajan, cel care avea să-i fie model în arta dirijorală.

Concertul nr.3 KV 216 în Sol major de Wolfgang Amadeus Mozart în interpretarea lui Yehudi Menuhin şi a Orchestrei Simfonice din Paris dirijate de George Enescu - este una dintre lucrările prin care comemorăm cei 15 ani de la dispariţia lui Yehudi Menuhin. O "Filă de calendar" dedicată marelui violonist - miercuri, 12 martie, în cadrul rubricii emisiunii Arpeggio cu Ana Voinescu.