In interpretarea Corului si a Orchestrei Filarmonice din Londra a răsunat aseară, în 7 februarie 2015, la Royal Festival Hall, în primă audiție britanică, Simfonia a III-a de George Enescu, moment prin care s-a încheiat seria evenimentelor organizate de ICR Londra sub genericul 'Lunii Enescu', proiect menit a marca împlinirea a 60 de ani de la trecerea în eternitate a marelui muzician român.

Am așteptat acest moment cu îndreptățită emoție, pentru că, se știe, publicul londonez este unul avizat și extrem de exigent, și, în același timp, dornic de a descoperi partituri, fie ele și de secol XX, cărora să le aprecieze valențele artistice. Iar întâlnirea a fost una încununată de succes, judecând dupa ropotele de aplauze care au umplut celebra sală din cadrul centrului cultural Southbank.

Un succes

....la care meritul principal îi revine dirijorului Vladimir Jurowski, cel care a știut să se apropie cu seriozitatea pe care i-o cunoaștem și cu gândirea sa profund analitică de această dificilă, dar minunată partitură enesciană. Este adevărat, maestrul în vârstă de 42 de ani, a făcut cunoștință cu acest opus în urmă cu 2 ani, atunci cand l-a interpretat, la pupitrul aceluiași remarcabil ansamblu al Filarmonicii londoneze, la București, în cadrul Festivalului Enescu, având alături atunci Corul Academic Radio. De această dată, partitura vocala a fost susținută de impresionantul cor al Filarmonicii londoneze și de Corul de băieți Trinity.

O interpretare de referință 

Cred că o interpretare poate fi considerată de referință atunci când, ascultând o lucrare pe care o cunoști bine, ajungi să o redescoperi și să te bucuri de noi și noi sensuri ale actului artistic. Este ceea ce am simțit aseară, în minunata sală în care concertează de regulă Orchestra Filarmonică din Londra, ascultând această monumentală lucrare enesciană - ultima din seria simfoniilor terminate de compozitor. Grandoarea construcției sonore, trecerile rafinate de la o stare afectivă la alta, minunatele imagini descriptive, mai cu seamă în mișcarea finală, au fost desenate de maestrul Vladimir Jurowski cu o intuiție admirabilă, demonstrând o profundă cunoaștere și înțelegere a sensurilor acestei partituri dificile. Iar ansamblurile filarmonicii londoneze ne-au arătat că știu să pătrundă în esența unei partituri pe care Jurowski o consideră "o punte de legatură între romantismul secolului al XIX-lea și cele mai radicale schimbări aduse de moderniștii vremii începutului de secol XX, precum Stravinsky, Bartok sau Debussy" - dupa cum afirma în cadrul unui interviu acordat cu ocazia participării la Festivalul Enescu.

A fost o seară cu adevărat memorabilă la Royal Festival Hall, în care publicul londonez, între care s-au aflat, așa cum era și firesc, mulți dintre muzicienii români stabiliți în capitala Marii Britanii, a ovaționat îndelung. O seară în care unul dintre cei mai proeminenți maeștri ai baghetei - Vladimir Jurowski - a demonstrat de ce îl considera pe Enescu unul dintre cei mai importanți creatori ai epocii moderne.