Gândurile ascultătorilor

 Sunteti singurii profesionisti, va ascult non stop (Muzical, Cultural, Actualitati si Bucuresti FM) - Radu Damian, Bucuresti, 44 ani

Fidèle auditeur français, j'apprécie tout particulièrement vos concerts du soir. Bien cordialement - Pierre Robert, Franţa, 58 ani

RRM reprezinta fundalul muzical al zilelor pe care le petrec la birou. - Raba Vivi, Bacau, 35 ani

Ma trezesc si ma culc cu R.R.Actualitati.Aproape non stop va ascult postul de radio. - Petru Besserman, Ineu, 38 ani

Imi pare rau. Nu vorbesc romaneste foarte bine. I listen to Radio Romania Muzical every day. It is my preferred radio listening. I like it very much. Keep up the good work!!! - Victor Hickman, SUA, 79 ani

Felicitari! Ascult muzica clasica difuzata de RRM cand invat la medicina. - Cristina, Galati, 18 ani

Am copilarit cu un aparat de radio Philips productie anul 1939 (de aceeasi varsta cu mine), am facut cursuri de vioara si m-am indragostit de muzica - de adevarata muzica. Acum cand deschid unul dintre aparatele de radio din casa - calculator sau telefon mobil - singurul post de radio este ROMANIA MUZICAL. Pe aceasta cale multumesc celor care se straduiesc sa ne ofere iubitorilor muzicii momente de bucurie. - Iremia Ionescu, Bucuresti, 73 ani

La multi ani! plini de emisiuni care ma ajuta sa uit de dureri, singuratate si tristete. Sa ne umpleti vietile de tot ce e frumos si de folos sufletului! - Doina Niculae, Ploiesti, 57 ani

Ce m-as face fara voi,dragii mei, copii ai mei, in fiecare dimineata cand ma trezesc cu 10 minute inainte de a auzi semnalul, apoi tatal nostru, apoi veselia din glasul Danielei Petrican, apoi acel dialog de copii maturi care se mai joaca inca pentru ei si pentru noi, ascultatorii? - Aurel Anghel, Buzău, 75 ani

Romania Muzical este un post de radio excelent cu un emitator foarte modest, plin de fasaieli si cu o arie restransa. - Eugen Mandache, Bucuresti, 17 ani

Radioul inseamna un prieten bun,de cand ma stiu.Prin Radio mi-am facut bruma de cultura,am ascultat cu sfintenie vocile marilor actori,am fost la curent cu evenimentele culturale din tara si de afara,iar acum de cand sunt singur,reprezinta legatura cu lumea. Multumesc Radioului ca poate exista.La multi ani! - Gheorghe Taşcă, Bucureşti, 73 ani

Excelente programe, felicitari! Din pacate, in zona noastra nu prindem Romania Muzical la radio, ci numai pe internet. Nu se poate face nimic? Va multumim pentru intelegere si va dorim in continuare mult succes! - Ion Florin Dinculescu, Nistoresti-Vrancea, 55 ani

Se vorbeşte de mulţi ani la noi în ţarã despre alinierea la normele şi standardele europene din fiecare domeniu. Nu cunosc un exemplu mai bun decât Radio România Muzical în care aceastã aliniere sã se fi petrecut cu mai multã naturaleţe.Vã mulţumesc pentru înalta ţinutã şi profesionalismul manifestate de fiecare membru al redacţiei. - Dragoş Chiva, Bucureşti, 45 ani

La multi ani prieten drag! - Mariana Pop, Bucureşti, 50 ani

Ma bucur pentru faptul ca ati ramas fideli valorilor, ca promovati cultura si ne aduceti clipe de neuitat in fiecare zi. Ne faceti viata mai frumoasa si mai luminoasa. LA MULTI ANI RADIO! - Alexandra Iancu, Bragadiru-Ilfov, 33 ani

Radio Romania emite multa vibratie pozitiva.Daca asculti Radio Romania chiar simti ca toate gandurile bune vin la tine.Bravo si La multi ani! - Angelo Constantinescu, Bucureşti, 44 ani

La trecutu-ti mare, mare viitor! - Violeta Lazăr, Bucureşti, 44 ani

La multi ani! Fiecare zi alaturi de voi imi ofera sansa de a fi altfel: mai buna ca ieri, mai vesela, mai generoasa. Multumesc ca ne sunteti alaturi si ne infrumusetati zilele. Multumesc ca ne oferiti sansa de a descoperi lumea cu tot ce are mai frumos , ca aduceti in viata noastra vise si teluri noi. Multumim ca existati. - Mihaela Ispas, Bucureşti, 36 ani

Sunteti radioul copilariei mele. Ati fost mereu un sunet de fundal cald si omenos ori de cate ori ramaneam singura acasa. - Diana Blaga, Piatra Neamţ, 24 ani

De cind ascult Radio Muzical zilnic sint fericita:am mereu frumosul alaturi in aceasta viata tot mai tumultoasa!Va multumesc! - Viorica Ionescu, Bucureşti, 63 ani

Locuiesc in Brazilia si imi este foarte dor din Romania, tara unde am trait un an de zile si unde am cunoscut multe momente de fericire. Cand ascult Radio Romania ma simt aproape de prietenii mei de acolo si reinsufletesc iubirea mea cu Romania. Multumesc! Succes! - Raul Passos, Curitiba, Brazilia, 30 ani

Muzicã de cea mai bunã calitate prin Radio România Muzical, iubire şi respect pentru radioascultãtori, cu alte cuvinte ultima reduta de profesionalism în aceastã lume neo-conservatoare în care totul devine o afacere. La mulţi ani, Radio România! - Marta Nora Ţărnea, Bucureşti, 65 ani

Sensibilitate, gratie, profesionalism, cultura adevarata...multumesc! - Neculai Luca, Botoşani, 54 ani

Multumesc ca existati! Imi umpleti inima si sufletul de bucurie. - Cornelia Aftodor, Bucureşti, 55 ani

Radio România este o placere in tinpul liber. - Csiszer Csaba, Târgu Mureş, 44 ani

La 16 ani am descoperit Radio România Muzical. A devenit in scurt timp singurul meu prieten din audiovizualul romanesc. M-a ajutat sa ma formez ca om, sa devin exigent in ceea ce priveste muzica pe care o ascult. - Dan Horea, Braşov, 24 ani

In ce secol, in ce an,vom putea receptiona RRM in Constanta?! - Eugen Manea, Constanţa, 64 ani

Prietenului care mi-a fost alaturi toata viata, urarea mea :vivat, crescat,floreat! - Teodora Lupu, Bucureşti, 69 ani

Va rog,transmiteti postul Romania Muzical si la SIBIU. Felicitari, sa ne auzim, cu bine si peste alti 85 de ani. - Petru Vasiu, Sibiu, 65 ani

Radio Romania este unul dintre putinii promotori ai valorilor acestui popor. Totodata, una din putinele sperante pentru un viitor civilizat pe aceste meleguri. Va multumim! - Catalin Stroescu, Bucureşti, 47 ani

Bineinteles, ascult Radio Romania zilnic. Dar acum vreau sa va spun pe scurt o amintire cu Radio Vacanta. La inceputul anilor '70 eram in liceu si ascultam cu mare interes formatiile de muzica usoara (romanesti si straine) dar care cam lipseau din programul Radioului National. Radio Vacanta era o exceptie. Asa ca, atunci cind emitea eu si colegii mei o ascultam toata ziua. Dar cum sa asculti. La mare stateai in vacanta 2-3saptamini iar acasa, la Buzau, semnalul esa f slab. Stateam la et 4 si impreuna cu un coleg ce statea in blocul de alaturi prindeam postol numai cu aparatul cu tranzistori pus pe geamul de baie. Asa ca noi ne asezam.. pe marginea cazii si ascultam cu sufletul la gura Topul Radio Vacanta! .. Amintiri din liceu cu Radio Romania. - Radu Burlacu, Bucureşti, 57 ani

La multi ani! Cu ocazia aniversarii acesteia, va urez multe emisiuni frumoase de azi inaite! Eu va multumesc in mod deosebit pentru clipele de sininatate pe care mi le daruiti. Muzica clasica imi alina suferinta si imi insenineaza zilele. Va multumesc! - Remus Amira, Bucureşti, 24 ani

Se spune că "o imagine valoreaza o mie de cuvinte" dar creierul a evoluat substantial si galopant cind a aparut cuvintul caci el poate sa spuna ceea ce nu va putea spune niciodată imaginea. Tot ceea ce tine de abstract si de general incape doar in cuvint. Radioul, purtatorul cuvintelor si al armoniilor sonore va fi de neinlocuit cit va fi viata pe pamint. Radioul national este contactul cu ceea ce a lasat mai bun umanitatea de-a lungul existentei ei, este contactul cu realitatea pezenta la care nu ai acces in mod direct.

Este tarimul fermecat cu hotare pazite de strajeri ai valorii - Viorica Iovan

-     Salutare tuturor! Va multumesc pentru toate programele de muzica clasica si biografii ale marilor muzicieni pe care le difuzati . Cred ca este singurul radio din Romania care promoveaza cultura si singurul radio la care poti asculta o muzica in adevaratul sens al cuvantului muzica... Va multumesc! - Simon, Suceava, 21 ani

Draga Radio Romania,

Am facut cunostinta cu tine la 4 ani cand, in casa noastra a aparut o cutie miraculoasa,nu prea mare,din care ieseau doua casti; puse la ureche, auzeai muzica, vocea unei doamne, a unui domn, uneori chiar a unui copil; era un aparat cu galena; asta se intampla in 1937.

Mai tarziu, a aparut un aparat mare,o adevarata mobila din lemn, un HORNIPHON care a trait o nemeritata aventura, apoi un BLAUPUNKT si tot asa.

Prin tine si cu tine draga RADIO ROMANIA as putea zice fara sa exagerez ca am trait cele mai importante evenimente din viata. Stiri pe care nu le pot uita, cum ar fi iminenta atacurilor aeriene din timpul razboiului, abdicarea fortata a Regelui, inundatiile, plecarea lui Ceausescu si multe altele.

Despre doua evenimente doresc a-ti aminti si pe care nu le pot uita:

Martie 1993. Lucram la Institutul de hematologie transfuzionala cel care conduce si azi toate centrele de transfuzie din tara; ca si acum, criza de sange era prezenta dar mai acuta ca de obicei, deoarece din cauza inflatiei, plata donatorilor devenise simbolica. Reusisem sa obtin de la guvern o ordonata de urgenta; problema era cum sa-mi informez rapid colegii din tara; nu existau inca fax, mail etc. Mi-am amintit ca in urma cu ceva vreme, o doamna ziarista de toata isprava de la Actualitati, doamna Anca Barbulescu imi luase un interviu; pe scurt,un telefon, o aprobare din partea directorului Eugen Preda si am putut citi colegilor mei din tara, pe post in direct,textul ordonantei cu pricina; fara sa exagerez, sunt bolnavi pentru care RADIO ROMANIA,atunci, a insemnat VIATA !!

24 martie 1997 este al doilea eveniment care m-a marcat: aparitia postului RADIO ROMANIA MUZICAL. A fost momentul in care de la infiintare si pana azi m-a convins ca dupa decenii de bantuit cand la Ateneu cand la sala radio, mi-am dat seama ca de fapt nu stiu inca foarte multe lucruri; si asta pentru ca RRM nu se rezuma la a transmite doar muzica, ci si comentarii, dialoguri cu specialisti si ascultatori, transmisiuni in direct, concursuri etc; este suficient sa-ti arunci privirea pe emisiuni si vei ramane uimit de continut. Si mai este ceva: toti care apar pe post, au un cult pentru limba romana, pentru vorbirea corecta clara, limpede, convingatoare incat este o placere sa le si sa-i asculti.

Cum sa nu spui din toata inima draga Radio Romania,draga Radio Romania Muzical, LA MULTI ANI !! Iti sunt dator pentru tot ce ai facut pentru mine, batran si modest ascultator, iar unii dintre noi iti datoreaza chiar viata !! - Tiberiu Georgescu

Gânduri ale personalităţilor din lumea muzicii

Compozitorul Dan Dediu: Mă gândesc că în contemporaneitate, iată, după 85 de ani de existenţă, Radio România şi-a schimbat în mod continuu funcţia socială şi cred că pentru mine, la ora actuală, reprezintă avanpostul cultural cel mai puternic din România. Este cel care reuşeşte să îmbine totodată tradiţia cu noutatea, reuşeşte să prezerve valorile importante ale culturii româneşti şi să promoveze pe mai departe noile talente şi noile minţi. Deci, pentru mine, la 85 de ani, Radio România reprezintă verticala, aş putea să spunem, coloana infinită a culturii româneşti.

Violonistul Gabriel Croitoru: Radioul pentru mine a însemnat întotdeauna o rampă de lansare. Orchestra Naţională a fost cred că prima orchestră importantă alături de care am cântat în Bucureşti, pe vremea când eram încă liceean, alături de maestrul Iosif Conta. Anul acesta am beneficiat de ocazia de a fi unul dintre soliştii Radioului, pentru o perioadă limitată. Mă bucur că a coincis cu această aniversare de 85 de ani a Radioului. Iată că nu pot să nu evoc faptul că, deşi ştiu că n-o să-i placă maestrului Valentin Gheorghiu, dar şi dânsul aniversează anul acesta exact aceeaşi venerabilă vârstă de 85 de ani, ca şi Radioul. Le urez La Mulţi Ani pe această cale. Radioul pentru mine înseamnă într-adevăr, o conectare la lumea internaţională, însă mă bucur că iată, am reuşit să leg nişte prietenii, să colaborez mai îndeaproape cu diverse personalităţi din Radio şi sper că această colaborare să continue.

Dirijorul Ludovic Bacs: A însemnat ca pentru orice om un început, o dezvoltare şi un declin. Începutul a fost în ’57, când am fost angajat la Radio, într-un birou pe care l-am refuzat şi am spus că eu vreau să cânt în orchestră şi era normal să fie aşa oarecum, pentru că erau vreo cinci-şase dirijori atunci. Era Alfred Alessandrescu, Emanuel Elenescu, Mendi Rodan, Constantin Bobescu, cu Petrovici ş.a.m.d. şi atunci am cântat în orchestră aproape doi ani, ca violist. Am avut parte de nişte colegi care, în afară de instrument, cunoşteau şi niscaiva muzică. Mă gândesc cu drag la un Paul Scherer, care mi-a fost coleg de partidă, la un Josef Ackermann, la un Mironescu, la un Eddie Vexler, ş.a.m.d. Deci, mi-a prins bine, nevorbind de faptul că am stat cu ochii în patru la toţi dirijorii mari. Era pe atunci, în plin avânt, Silvestri, George Georgescu, care mai dirija la Radio şi mulţi alţi dirijori. Deci am învăţat foarte mult stând în orchestră. După aceea am fost numit la Orchestra de studiou, mai târziu Orchestra de Cameră, unde am lucrat ca dirijor foarte mult în studio. Daţi-mi voie să vă spun aşa, în trecere, că am imprimat nu mai puţin de 22 de opere româneşti, da capo al fine, aşa numai, de curiozitate spun asta. Şi după aceea a urmat un declin care este normal pentru fiecare om, eu mi-am luat rămas bun de la orchestră spunând că eu nu mai calc în orchestra asta şi nici nu am călcat.

Compozitorul Adrian Iorgulescu, preşedinte UCMR: Radioul are atribuţii, obligaţii diferite în talerul informării în primul rând a publicului, dar are şi o enorm de mare obligaţie în ceea ce priveşte susţinerea unei vieţi culturale la un nivel cât mai larg şi cred că aici aş căuta şi cred că aş şi găsi raţiunea pentru care această instituţie şi-a căpătat prestigiul pe care-l are în masa de ascultători în această ţară. În principal m-aş referi la obiectivele pe care le are Radio România Muzical, Radio România Cultural şi chiar programele muzicale din cadrul postului Radio România Actualităţi. Subliniez în context rolul foarte important pe care l-au avut de-a lungul timpului formaţiile muzicale ale Radioului. Ele au promovat întotdeauna valori autentice ale muzicii româneşti, clasice şi contemporane, dar şi valori ale muzicii universale. De aceea aş vrea să urez La Mulţi Ani instituţiei în ansamblul său şi cu precădere acestor ansambluri, care şi-au făcut întotdeauna datoria faţă de cultura naţională.

Violonistul Alexandru Tomescu: Am deja peste 10 ani de zile de când sunt solistul Orchestrelor Radio şi pot spune că am crescut, atât muzical, cât şi ca artist împreună cu Orchestra Naţională Radio, Orchestra de Cameră Radio, două ansambluri realmente de elită, care m-au sprijinit în permanenţă în experimentele muzicale pe care le-am făcut în ultimii ani. Radio România este un reper în peisajul presei de la noi, nici nu mi-aş putea imagina că nu ar putea să existe. Sunt în mod special dragi, posturile culturale, mă adresez aici la România Muzical şi România Cultural, fiindcă găsesc întotdeauna ceva frumos, ceva interesant de ascultat acolo.

Muzicologul Mihai Cosma: Îmi permiteţi vă rog să fiu un pic subiectiv şi să văd Radioul din perspectiva legată de muzică a acestei instituţii. Radioul, fără îndoială, că înseamnă mult mai mult, înseamnă informaţie, înseamnă politică, înseamnă sport, înseamnă ştiinţă, dar mă gândesc în primul rând la muzică şi avem multe de vorbit despre perspectiva muzicală a Radioului. Să ne gândim că încă de la înfiinţare, această instituţie a pornit cu o misiune nobilă, de sprijinire a muzicii româneşti şi a muzicii în general, înfiinţându-se atunci, nu numai structurile de redacţie de ştiri, dar şi o redacţie muzicală, înfiinţându-se orchestra, cu scopul de a exista înregistrări speciale radiofonice, cu scopul de a avea o stagiune. Deci, Radioul a însemnat un plus în viaţa muzicală a Bucureştiului, dar prin mijloacele excepţionale pe care le are instituţia la îndemână, un plus în viaţa muzicală a întregii ţări şi de ce nu, prin schimburile internaţionale pe plan european şi pe plan mondial. Deci este cred eu, mijlocul cel mai eficace, cel mai modern, cel mai simplu de a comunica lumii întregi ce înseamnă muzica, de a face ca publicul ascultător să se bucure de interpretări valoroase, de creaţia unor compozitori poate mai puţin întâlniţi în sala de concert, mă gândesc la Ateneu sau mă gândesc la spectacolele de operă, deci o alternativă viabilă, modernă, valoroasă, din punct de vedere calitativ, de comunicare a muzicii. La asta mă gândesc când spun în primul rând Radio şi mă gândesc la corifei ai acestei instituţii, care şi-au legat numele de muzică şi e suficient să dăm cele două exemple celebre, care dau astăzi numele sălii studiourilor de concerte ale Radioului, adică Mihail Jora şi Alfred Alessandrescu.

Muzicologul Octavian Lazăr Cosma: Radiodifuziunea Română în existenţa sa a jucat un rol extraordinar în implementarea interesului pentru cultură în susţinerea actului cultural, în reprezentarea lui, în cele mai diverse direcţii, aspecte, cu infinite conotaţii antrenând personalităţile artei, într-un cuvânt, intelectualităţii din ţara noastră şi sunt convins că nu numai, pentru a aduce acel foc sacru în inimile tuturora, oferind ore în şir în fiecare zi, săptămână, an, o multitudine de emisiuni pe diferite canale şi cu o enormă participare din partea slujbaşilor devotaţi, care şi-au închinat viaţa instituţiei. Dar pentru mine, Radioul înseamnă poate, sunt subiectiv evident, foarte mult în plan muzical. Şi e firesc pentru că, muzica este destinatara primordială a acestei instituţii, pentru că ea valorifică potenţialul auditiv al ascultătorului. Şi ca atare, prin formaţiile sale, Orchestra Simfonică întemeiată în 1928, având o linie neîntreruptă şi nu numai atât, mergând pe mai multe paliere, inclusiv cor, inclusiv formaţii, inclusiv a doua orchestră, cu interpreţi de mare anvergură, cu solişti şi dirijori din străinătate mereu, mereu prezenţi pe podiumul sălilor de concerte, pentru că nu a fost numai una şi trebuie să recunoaştem că din studiourile Radiodifuziunii au putut fi ascultate nemuritoarele capodopere ale muzicii universale, dar câtă muzică românească, cât de mult a susţinut Radioul creaţia indigenă, a promovat-o cu multă dăruire, cu multă înţelepciune, aş spune eu, cu multă ştiinţă, de a selecta cele mai valoroase partituri. Cred că la un ceas aniversar ar trebui să ne scoatem pălăria, să ne declarăm recunoştinţa şi mulţumirea pentru tot ceea ce a făcut această instituţiei şi eminenţii săi slujbaşi din trecut şi de astăzi, promovând frumosul, promovând valoarea, promovând noutatea, promovând autenticitatea artistică. Este un moment extrem de important şi de înălţător pentru noi, să fim părtaşi la acest eveniment şi mai ales eu, în felul aceasta, să-mi aduc şi eu ofranda acestei instituţii, la care am lucrat şi eu o anumită vreme. Sunt încântat să pot transmite auditorilor un mesaj sărbătoresc, un cuvânt de satisfacţie pentru tot ceea ce a constituit şi a adus pe altarul artei, ştiinţei, culturii umanismului în general, această nobilă instituţie de o aleasă spiritualitate.

Răzvan Ioan Dincă, directorul ONB: Faptul că în piaţa media din România există şi lucruri pozitive, se datorează Radioului Public într-o proporţie covârşitoare. Radioul ştie să fie alături în momentele pozitive şi să extragă din întreg contextul în care ne mişcăm, cultural vorbind, lucrurile care au valoare cu adevărat şi lucrurile care contează pentru spectatori şi ascultători. E foarte important, pentru că în rest, ceea ce ne domină este o lume murdară, este o lume care, din păcate, te perverteşte cu tot ceea ce e impregnat mai rău în zonă şi atunci mai rar se întâmplă, ca jurnalişti, precum cei de la Radioul Public, să facă bucuria şi să auzi la Radio lucruri frumoase, lucruri pozitive despre activitatea pe care o desfăşori. Mai mult decât atât, 85 de ani, nu-i puţin lucru şi cel mai important element cred că este continuitatea şi parteneriatele de bună calitate cu instituţii similare din punct de vedere al criteriilor de valoare.

Mezzosoprana Ruxandra Donose: Îi doresc din suflet viaţă lungă Radioului, pentru că într-adevăr sunt alături de Radio, nu numai prin natura profesiei mele, dar şi cu sufletul. Am crescut alături de Radio. Mergeam la concertele stagiunii, împreună cu tatăl meu, care şi el a fost legat de Radio şi de Televiziune, mulţi ani de zile. Radioul este o instituţie foarte dragă şi o instituţie care cred că aduce enorm de mult oamenilor. În casele fiecăruia iată că vin atât de multe lucruri, de la informaţie, până la artă, cultură. Este şi va rămâne cred, o modalitate foarte bună de a ajunge cât mai aproape de toţi oamenii.

Pianista Luiza Borac: Radioul a fost pentru mine dintotdeauna, foarte important, în special din copilărie, pentru că, prin meseria mea sunt legată de muzica clasică în mod deosebit şi numai prin intermediul Radioului am putut să ascult muzică clasică şi lucrările pe care mai târziu am învăţat să le iubesc şi să le cânt la pian. Radioul a fost ghidul meu muzical, cu ajutorul căruia m-am format şi mi-am putut completa educaţia muzicală. Când eram copil nu-mi puteam să imaginez, dar mai târziu a devenit realitate faptul că acelaşi Radio România a transmis concertele şi înregistrările mele, în felul în care eu ascultam marii pianişti, mai târziu Radioul a transmis concerte, înregistrări şi discuri ale mele, în calitate de pianistă. De aceea, legătura mea cu Radioul este o legătură sufletească profundă, o legătură artistică şi în aceste zile, când Radioul sărbătoreşte un eveniment atât de important, 85 de ani, toată preţuirea mea şi recunoştinţa se îndreaptă către acest post de radio minunat, care este neobosit în a alcătui programe deosebit de frumoase. De aceea, eu îi doresc La Mulţi Ani şi la multe emisiuni la fel de minunate.

Soprana Elena Moşuc: Radio România este prima instituţie care m-a făcut cunoscută în România. Radio România a fost instituţia care, în permanenţă, a prezentat publicului român succesele mele de pe toate scenele lumii şi de aceea doresc foarte mult să mulţumesc din suflet acestei instituţii şi să-i urez succes mai departe. Prima persoană din instituţia dumneavoastră, care m-a contactat regretata Rodica Sava, o persoană foarte sufletistă, care, de la început mi-a apreciat calităţile. Imediat m-a prezentat colegilor dumneavoastră şi aşa am rămas mereu în contact cu această minunată instituţie.

Academician Răzvan Theodorescu: Radio România este instituţia care a dat cel mai mult cultură în păturile foarte largi ale României. Eu sunt foarte legat de ea. Sunt foarte legat de Radio din clipa în care, elev fiind, uneori neavând bani în copilărie să merg la teatru, ascultam teatrul radiofonic. Ajunsesem chiar să mimez diverse boli ca să stau acasă dimineaţa, să ascult unele emisiuni ale teatrului radiofonic. Aşa mi-am făcut o “cultură teatrală”. Da, este o realitate. Muzica apoi, muzica la radio am deprins-o înainte de sălile de concert şi când am devenit colaboratorul Radioului ţin minte, în 1964 sau 1965, când am făcut emisiuni muzicale, dedicate lui Wagner sau lui Mozart, cele două pasiuni ale mele, îmi aminteam întotdeauna ce datorez Radioului. Am condus cum ştiţi doi ani Radioteleviziunea şi în acel moment am spus, Radioul a fost partea care era mai puţin în anii de după Revoluţie, căutată de public, dar era acea parte adânc culturală şi aici trebuie să-mi amintesc în clipa asta pe Iosif Sava, care la radio, ca şi la televiziune, făcuse lucruri extraordinar de importante. Şi pentru că tot am amintit nume, voi spune că una din cele mai inspirate acţiuni ale mele ca preşedinte al Radioteleviziunii, unde am făcut şi nu puţine lucruri neinspirate, a fost aceea de a-l numi director general pe Eugen Preda, cel care a contat imens în rectitorirea Radioului românesc contemporan. Pentru mine Radioul este un prieten, un prieten vechi şi voi adăuga că, înainte de ’89, în vremea dictaturii, Radioul este instituţia care, după părerea mea, s-a compromis cel mai puţin, în sensul pe care îl bănuiţi. Radioul public este singurul vector de cultură, poate începe din nou televiziunea, poate, sper în acest lucru, cele două canale ale televiziunii, dar Radioul pe departe este cel care face cele mai bune servicii şi aş vrea să amintesc, aşa cum la televiziune există o emisiune longevivă, mă mândresc a fi cel mai vechi colaborator al ei, Teleenciclopedia, care nu are asemănare în televiziunile publice europene, aşa la Radio, România Muzical este o zonă care este printre cele mai rare şi preţuite în Europa şi vă spun asta, după ce am discutat cu câţiva oameni care, în străinătate cunosc Radio România Muzical. La vârsta de 85 de ani -  Radioul este mai bătrân decât mine cu 10 ani - îi doresc să ajungă centenar şi după ce va ajunge centenar, să pornească din nou de la cota unu în cea de-a doua vârstă a sa, care va fi o tinereţe fără bătrâneţe.

Pianistul Dan Grigore: Mă socotesc un fel de copil al Radioului, pentru că eu am crescut format de mari maeştri, care au avut directă legătură cu radioul. Mihail Jora, după cum ştiţi a fost unul din ctitorii Radioului românesc şi soţul profesoarei mele Jeni Ionescu, Gheorghe Ionescu a fost chiar redactor la Redacţia Muzicală. Aşa că, de mic eu am fost în contact direct cu Radioul, prin aceşti maeştri, dar şi prin faptul că ei m-au dus la discoteca radio foarte des, pentru a asculta diverse versiuni ale pieselor pe care eu le aveam în studiu şi era deci o documentare care făcea parte din reflexele educaţionale ale acelor vremi. Nu ştiu dacă astăzi se mai practică lucrul acesta, poate că se practică mai rapid şi mai frivol într-un fel prin accesul la diverse reţele de socializare, dar atât de temeinic cum se făcea atunci, cred că nu se mai practică, pentru că eu atunci am ascultat versiuni importante cu mari interpreţi clasici contemporani şi în formarea mea mi-au fost de un imens ajutor. Apoi sigur că Radioul a intervenit direct în traiectoria mea, pentru că multe din concertele mele au fost radiodifuzate şi înregistrările, puţinele pe care le-am făcut pe disc, au fost difuzate la radio, în diverse ocazii, cu ocazia diverselor emisiuni, mai organizat sau mai puţin organizat. Sigur că radioul ca părinte, nu e întotdeauna un părinte perfect şi nici în cazul meu nu pot să spun că a fost un părinte ireproşabil. Au fost lacune după părerea mea în valorificarea înregistrărilor pe care le am în radio, foarte puţine speciale şi foarte multe live. Acele înregistrări live, câteva din ele ar fi meritat să fie după părerea mea şi poate şi după părerea altora să fie gravate pe discuri. Editura Casa Radio nu şi-a îndreptat atenţia către aceste înregistrări, cu excepţia unei înregistrări Enescu pe care am făcut-o, am gravat-o pe disc, sub egida Casei Radio, acum mai mulţi ani şi care s-a epuizat rapid şi nu a mai fost reeditată. Altceva nu a apărut, aşa că din punctul acesta de vedere, copilul poate să clameze lipsa de grijă a părintelui faţă de traiectoria lui. Dar lăsând asta la o parte, pentru că e vorba de un ceas aniversar, eu urez Radioului să-şi îndeplinească menirea încă mulţi, mulţi ani de-acum încolo şi să treacă cu bine prin această criză a civilizaţiei video şi să-şi recupereze importanţa şi substanţa pe care el o poate aduce în educaţia, în formarea tinerelor generaţii, pentru că, aşa cum spun textele sacre din orice cultură, vederea e mai înşelătoare decât auzul. Auzul e mai profund, e mai direct legat de suflet. Aşa că, din acest punct de vedere, urările mele sunt cele mai calde şi în acelaşi timp, cele mai interesate, pentru că trebuie să recunosc că această activitate a mediei electronice m-a interesat şi am căutat să mă implic din răsputeri în corectarea unor derapaje şi a unor disfuncţionalităţi vizavi de societatea în care trăim. Şi va să zică, cu aceste urări ale mele, trebuie să-mi aduc aminte în acelaşi timp că am luat parte activă la înfiinţarea radioului România Muzical. Am fost printre primii care au recomandat existenţa unui asemenea canal şi modelele străine importante ale existenţei unor asemenea canale de nişă şi pot să mă mândresc cu asta, pentru că această reuşită face bine unui număr foarte mare de persoane, care trimit mesajele lor şi exprimă ataşamentul lor faţă de această idee şi faţă de această funcţie a radioului şi pentru mulţi din prietenii mei care sunt angajaţi în activitatea directă a Radioului, această urare este o urare prietenească şi directă.

Dirijorul Alexandru Şumski: Cum spune poetul, “Trecut-au anii, ca norii pe întinsele câmpuri”. S-au scurs deci 85 de ani de la data de relevanţă istorică, 1 noiembrie 1928, când, cu prima emisiune a postului de radio Bucureşti, a pus fundamentul unei instituţii de mare importanţă pentru societatea şi cultura României. Determinantă pentru viaţa mea a fost data angajării mele ca pianist acompaniator la Radio, acum 60 de ani, în septembrie 1953. Vremurile pe care în tinereţe le-am trăit în Radio, mi-au rămas întipărite profund în suflet. Mi-aduc aminte de Studiourile 2 şi 3 unde înregistram muzica de cameră sau piese pentru pian solo. Mi-aduc aminte de Studioul 8, lăcaşul tradiţional al Corului Radio, probabil că şi astăzi repetă în Studioul 8 şi mai târziu de T4, sala de concerte. Dar şi redacţii mi-aduc aminte, care erau la etajul patru, mi se pare că tot la etajul patru sunt şi astăzi, unde colegii noştri combinau programele, pe vremea aia lucrau cu cardexuri, jonglând iscusit trebuie să spun, cu repertoriul permis şi nepermis şi cu mijloacele tehnice modeste de atunci. Prezent îmi este până azi, clădirea din Popov, Nuferilor, Berthelot, cu aceeaşi pregnanţă. Căci eu am fost după terminarea Conservatorului în 1953 repartizat la Radio ca pianist acompaniator, acesta era un factotum, avea sarcina de a acompania solişti, de a face corepetiţie la Corul Radio şi la Corul de Copii, dar cânta în Orchestra Simfonică, la pian la celestă, o funcţie pe care am îndeplinit-o şapte ani. Pe urmă, din 1960 până în 1964 am fost dirijor al Corului Radio, au fost ani determinanţi în formarea mea ca muzician şi de importanţă majoră în procesul meu de maturizare. Căci venisem la Radio la vârsta de 20 de ani, un pui şi îl părăsisem la vârsta de 31. Cu atât mai mult, m-am bucurat când, după 1989 m-am reîntâlnit ca dirijor la Orchestra Naţională şi cu lucrurile neschimbate, familiare. Iar azi, constat că Radio România Cultural şi Radio România Muzical se numără printre cele mai convingătoare mie, cunoscute posturi de radio, în care înalta profesionalitate jurnalistică şi flexibilitatea concepţiei redacţionale în pas cu schimbările sociale şi cu razanta evoluţie a industriei media, garantează calitatea programelor. Mă bucur şi sunt mândru de succesele Radioului şi îi doresc din inimă ca ascultător şi ca membru de familie, dacă îmi permiteţi, succes mare la Festivalul Radio România 1985. Am să-l ascult!