În 30 iunie 2009 se împlinesc 100 de ani de la nasterea unuia dintre cei mai importanti compozitori români ai secolului XX - Paul Constantinescu. Radio România Muzical îi dedica o serie de cinci emisiuni, difuzate între 29 iunie si 3 iulie, de la ora 11,15, realizate de Dan Ghineraru.

Emisiunile propuse de Radio România Muzical sub genericul Centenar Paul Constantinescu grupeaza câteva dintre cele mai importante lucrari ale compozitorului nascut la Ploiesti si stins din viata la Bucuresti, în 1963: balada Miorita, cele Patru madrigale pe versuri de Eminescu, Triplul concert pentru vioara, violoncel si orchestra, Concertul pentru orchestra de coarde, fragmente din Oratoriul de Craciun.

Invitat este eruditul compozitor si muzicolog Pascal Bentoiu, al carui destin s-a intersectat cu cel al lui Paul Constantinescu, mai întâi în anturajul lui Mihail Jora, ai carui discipoli au fost amândoi, apoi în salile de concert si la Uniunea Compozitorilor. Interviul realizat de Cristina Comandasu dezvaluie si aspecte inedite legate de premierele celor doua oratorii (de Pasti si de Craciun) si de prima versiune, considerata initial pierduta, a Oratoriului de Pasti. Pascal Bentoiu: L-am observat ca om mai curând din afara decât dinauntru; dinafara vazut, Paul Constantinescu era un om fermecator, foarte rezervat, as spune chiar sfios. Nu l-am auzit niciodata în ani si ani de zile ridicând tonul în vreo ocazie; era plin de umor, gata oricând sa participe la o sotie, încântat de aparatul nou de fotografiat pe care-l avea; un suflet foarte pur, foarte candid.

Paul Constantinescu mi-a dezvaluit ca în 1949, când Uniunea Compozitorilor s-a scuturat de Enescu, Jora, Brailoiu, Lipatti si de alti... tradatori, s-a scuturat si de el, pe motiv, bineînteles, ca scrisese acele oratorii si era apropiat de muzica religioasa, de cea bizantina. Si mi-a spus ca a facut o suma întreaga de întâmpinari, contestatii si ca pâna la urma l-au reprimit. Lucrul acesta nu se prea mai stie. Deci "recordul" lui Matei Socor atunci a fost mare de tot: Enescu, Lipatti, Constantinescu, Brailoiu, Jora - te apuca ameteala.

Paul Constantinescu a lucrat cam în aceleasi zone în care a lucrat si George Enescu, dar atât. În timp ce George Enescu este un imens poet, mie mi se pare ca Paul Constantinescu este un mare prozator. El are o viziune directa, de multe ori umoristica, foarte concreta asupra realitatii muzicale, în timp ce Enescu îsi permite oniricul; nu o sa gasiti oniricul în prea mare masura la Constantinescu. Enescu nu a fost niciodata legat de un alt teritoriu major cum a fost Paul Constantinescu de muzica bizantina. Enescu, desigur, este o mare sinteza europeana - muzica germanica, franceza, folclorica, dar chiar fata de muzica folclorica, raportul lui Enescu nu era acelasi cu raportul lui Paul fata de muzica bizantina, era de alta natura. Ramâne admiratia reciproca care a existat de atâtea ori în istoria muzicii între doi mari artisti."