Este prima mea întâlnire cu teatrul La Monnaie/De Munt din Bruxelles. Am vizitat de multe ori capitala Belgiei dar nu am avut niciodată ocazia să îi trec pragul. Cunoșteam, desigur, reputația internațională a unui teatru de operă de primă mărime și importanță în context european. Experiența operei pucciniene Tripticul a confirmat de plin acest statut...

Nu sunt multe scenele ce oferă această singulară și originală creație a compozitorului italian: trei opere într-un act, partituri închise, alăturate prin voința expresă a autorului într-un spectacol numit operă și intitulat Triptic/ Il Trittico. Cel mai adesea poate fi văzut, în alte combinații, cel de al treilea act, opera comică Gianni Schicchi; mai rar, Mantaua/Il Tabarro și foarte rar Sora Angelica/Suor Angelica. Prezentate împreună, într-o singură seară, cele trei lucrări pun la grea încercare publicul: un spectacol lung, de patru ore, în care temele abordate - cu excepția lui Gianni Schicchi - sunt complicate și grele; un adulter care se sfârșește cu o crimă și o sinucidere disperată între zidurile unei mânăstiri. Sub forma de spectacol de operă în trei acte, așa cum a fost prezentat la premiera din 1918 pe scena de la Metropolitan Opera din New York, Tripticul lui Puccini a fost rareori prezentat publicului. Cu atât mai temerară, mai valoroasă și mai de admirat inițiativa teatrului de operă bruxellez. Căci, dincolo de tot și de toate, Tripticul rămâne o capodoperă așternută pe hârtie de un compozitor genial.

În spectacolul la care am asistat în seara zilei de 26 martie, dirijorul en titre a fost înlocuit de asistentul său, Ouri Bronchti care a preluat cu baghetă sigură viziunea lui Alain Altinoglu, marcând în forță momentele tragice, desfășurând amplu cantilenele lirice și dând atenția cuvenită detaliilor de scriitură orchestrală, ajutat de o orchestră de nota 10.

Il Tabarro/ Mantaua este povestea unui adulter pe care soțul înșelat îl pedepsește cu un omor. Sora Angelica este un suflet chinuit care își ispășește păcatul - un copil din flori - între zidurile unei mânăstiri și care nu găsește altă eliberare salvatoare decât suicidul. Actul al treilea al operei, este o comedie spumoasă în care personajul principal, Gianni Schicchi, profitând de naivitatea și mai ales de lăcomia unor moștenitori nemulțumiți, reușește să își însușească cea mai mare parte a unei averi, cu care face posibilă căsătoria a doi tineri, care se iubesc sincer și curat. Trei povești diferite, o tragedie dură, o melodramă lacrimogenă și o farsă veselă, dar crudă! Grea sarcină pentru regizorul Tobias Kratzer în fața căruia stăteau doar două opțiuni: să trateze fiecare partitură în parte separat, fără legătură cu celelalte, ca un univers închis sau să găsească un fir roșu pentru a uni cumva cele trei opere într-un act pe care însuși Puccini le-a dorit unite într-o operă de sine stătătoare pe care a numit-o sugestiv Triptic. Ingenios și inventiv, regizorul a optat pentru cea de a doua variantă. Elemente discrete, detalii uneori greu de observat reușesc, într-adevăr, să lege întregul. Ajutorul scenografului și creatorului de costume Rainer Sellmaier a fost esențial.

Acțiunea din Mantaua se desfășoară pe o barjă. Spațiul scenic este împărțit în patru: puntea, cabina căpitanului, magazia și cheiul, Un decor rece, în alb și negru, exceptând un cer sângeriu ce sugerează un apus amenințător. Mărturisesc, a fost nevoie să citesc interviul regizorului pentru a asocia acest decor cu o pagină de benzi desenate, detaliu foarte important pentru unitatea Tripticului. Am remarcat însă că, în cabina comandantului, pe ecranul unui televizor, se transmitea opera Gianni Schicchi. De fapt, nu chiar opera, căci imaginile sugerau mai degrabă un reality show, cu contururi voit îngroșate. Benzile desenate se regăsesc apoi într-o publicație interzisă pe care măicuțele din mânăstirea în care e închisă Sora Angelica, o ascund între faldurile sutanelor largi și pe care o răsfoiesc cu interes, atunci când sunt singure. Nu trebuie să scape nici faptul că atât Giorgetta, soția adulteră a căpitanului cât și sora Angelica, au pierdut câte un copil, tragedie ce le-a marcat puternic întreaga existență. Pentru Gianni Schicchi regizorul a imaginat un prolog în care, înainte de a muri, bătrânul Buoso Donati ascultă un fragment din Sora Angelica. Și astfel, cercul se închide.

Am fost, în mod special, impresionată de ingeniozitatea, noutatea și frumusețea delicată a versiunii scenice pe care regizorul și scenograful au ales-o pentru cel de al doilea act al Tripticului, opera Sora Angelica. O scenă goală dar în spate, un ecran uriaș pe care mișcarea reală a personajelor se continuă într-un film alb-negru. O ieșire din scenă, de exemplu, este firesc continuată de drumul către biserică. Pelicula permite și accesul în chilii, unde asistăm la scene și acțiuni pe care măicuțele nu și le permit decât în absolută intimitate. Balansul între real și ireal este perfect echilibrat iar întregul se transformă într-o adevărată operă de artă pe care am aplaudat-o cu încântare.

Interesantă mi s-a părut și ideea, anunțată în actul prim și confirmată în cel de al treilea, ca opera Gianni Schicchi să fie prezentată ca un reality show după modelul celor pe care avem zilnic ocazia să le urmărim pe ecranele televizoarelor. Odată acceptată ideea, am înțeles jocul brutal al cântăreților, mult prea multele gesturi, acea impresie că toți se prefac jucând un rol impus și mi-am explicat chiar și - pentru operă - surprinzătoarea scenă în care toate rubedeniile, în sumare și țipătoare costume de baie, se adună într-un uriaș munte de spumă, în care se joacă, deșănțat. Incontestabil, regizoral și scenic, acest Triptic propus de teatrul de operă La Monnaie marchează un moment important în istoria lucrării, o viziune ce merită studiată și apreciată, fără rezerve. Și îmi propun să îl urmăresc mai atent pe regizorul Tobias Kratzer, atestat ca un artist excepțional de mai multe premii internaționale printre care cel obținut la Concursul Internațional Ring Award din Graz, Premiul Faust pentru cel mai bun regizor de operă pentru Amurgul zeilor de Wagner de la Karlsruhe, colaborator al Operelor din Lyon, Nisa, Frankfurt Deutsche Oper Berlin, Royal Opera House din Londra și Opéra Bastille din Paris

Pentru acest spectacol teatrul bruxellez a apelat la cântăreți de primă mărime care au excelat. Legătura între acte este asigurată și de distribuirea aceluiași cântăreț în mai multe roluri. Astfel bas-baritonul Péter Kálmán dă glas și viață cruntului căpitan Michele șivicleanului Gianni Schicchi, soprana Lianna Haroutounian este, pe rând, nefericita Giorgetta și disperata Angelica, iar tenorul Adam Smith, amantul nesăbuit Luigi și viitorul fericit soț, Rinuccio. Despre toți trei artiștii numai cuvinte de laudă. La fel și pentru restul numeros al distribuțiilor celor trei lucrări.

Am fost surprinsă să văd, în sală, câțiva copii care au asistat la un spectacol nu tocmai potrivit pentru vârsta lor. Dar mi-am explicat prezența lor a doua zi când, la un concert-lecție Flautul fermecat de Mozart destinat copiilor și tinerilor, sala a fost arhiplină. Serios și responsabil, Teatrul La Monnaie din Bruxelles își asigură publicul de mâine.

(credit foto: opera La Monnaie/De Munt)

Opera La Monnaie/ Bruxelles, sâmbătă, 26 martie, 2022

Tripticul de Giacomo Puccini

Dirijor, OURI BRONCHTI

Regizor, TOBIAS KRATZER

Set design & costume, RAINER SELLMAIER

Lighting, BERND PURKRABEK

Video, MANUEL BRAUN

Maestru de cor, ALBERTO MORO

IL TABARRO/Mantaua

Michele, PÉTER KÁLMÁN

Giorgetta, LIANNA HAROUTOUNIAN

Luigi, ADAM SMITH

SUOR ANGELICA/ Sora Angelica

Suor Angelica, LIANNA HAROUTOUNIAN

La zia principessa, RAEHANN BRYCE-DAVIS

La badessa, ELENA ZILIO

La suora zelatrice, ANNUNZIATA VESTRI

La maestra delle novizie / La suora infirmiera, TINEKE VAN INGELGEM

Suor Genovieffa, BENEDETTA TORRES

GIANNI SCHICCHI

Gianni Schicchi, PÉTER KÁLMÁN

Lauretta, BENEDETTA TORRE

Zita, ELENA ZILIO

Rinuccio, ADAM SMITH

Gherardo, ROBERTO COVATTA

Nella, KAREN VERMEIREN

Corul mare, Corul de copii și Orchestra Teatrului LA MONNAIE

Producție LA MONNAIE CU SUPORTUL Loteriei Naționale. Coproducție cu Shelter Prod and Prospero MM Productions, cu suportul Taxshelter.be, ING și al Guvernului Federal Belgian