Cu o prezență scenică atrăgătoare și un cânt rafinat a impresionat pianista Eliza Gabriela Puchianu, protagonista seratelor de marți din 5 martie. A avut parte de un public numeros, fiind o muziciană experimentată cu un masterat la Boston și cu evoluții în Statele Unite al Americii și în Europa la Paris, Veneția, Viena, Vilnius și Bratislava. Ca solistă, Eliza Gabriela Puchianu a concertat cu Orchestra Națională Radio și cu Orchestra Academiei Regale de Muzică din Dublin, academie pe care, de altfel, a și absolvit-o. Mi-a plăcut tușeul cald din Barcarola lui Frederic Chopin, sonoritățile perlate din Preludiul de Debussy și tonul impetuos din Sonata lui Beethoven, alegeri repertoriale despre care Eliza Gabriela Puchianu a precizat:

"Programul pe care l-am ales este centrat în jurul Sonatei de Beethoven op.111, care mi-a marcat existența pianistică pentru că am descoperit-o acum mulți ani - ea nu este o sonată proaspătă - dar, de fiecare dată când o reiau, mă întorc cu încă o carte citită în spate despre ea și de fiecare dată mă întorc cu alte degete, poate și mai pregătite, și cu alte gânduri și mai pregătite. Sonatele de Scarlatti au venit, din păcate, ca un aperitiv. Eu pot să-l apreciez pe Scarlatti și mai mult decât atât pentru ceea ce el a creat în aceste 655 de sonate. Scarlatti s-a potrivit ca un preambul la Beethoven și ca o intrare în stare și ca o obișnuire cu sala de recital, după care m-am concentrat în jurul sonatei de Beethoven, apoi am continuat cu un opus matur al lui Chopin, op.60, când el deja avea meșteșugul compozitorului și al pianistului foarte bine înfăptuite. A doua jumătate a fost pusă într-o oglindă. Barcarola de Chopin împreună cu Insula fericirii de Debussy - ca niște surori trecute peste timp. Iar prima parte, da, o întâlnire a mea cu filosofia. Am încercat să transmit întâi și-ntâi frumusețea muzicii."

Prezență cunoscută în peisajul muzical, Eliza Gabriela Puchianu a atras un public numeros la Sala mică a Ateneului Român deopotrivă melomani și specialiști urmărindu-i evoluția. Pianistul Viniciu Moroianu a vorbit cu admirație despre realizarea ei artistică:

"O cunosc pe Eliza Puchianu de mai mulți ani. La un moment dat, am și lucrat cu ea la Academia Sighișoara. M-a atras foarte mult astăzi ținuta înaltă a programului. Nu e ușor și rar se aude în sala de concerte Sonata op.111 de Beethoven, dar tot ansamblul recitalului arăta ținută și bun gust. Iar realizarea artistică m-am bucurat să o văd ca pe ceva foarte rafinat, foarte gândit, foarte elaborat; se vede o foarte bună școală în spate și o experiență de concert deja importantă care a făcut să fie o seară de muzică de ținută. Mă bucur că a fost lume multă și s-a bucurat de acest nivel artistic."