Aflat pentru prima dată în stagiunea seratelor de marţi, violoncelistul Radu Croitoru a reuşit să strângă un public numeros, Sala mică a Ateneului Român devenind în 22 ianuarie neîncăpătoare pentru cei veniţi să îl asculte. Multă pasiune pune Radu Croitoru în cântul său, cu violoncelul său, tânărul muzician se poate exterioriza, după propria-i mărturisire:

"Violoncelul face parte din mine de fapt. E un instrument cu care mă trezesc și dorm. Tot timpul mă gândesc la progres, la cum să fac să sune așa, să sune mai bine. Tot timpul îmi persistă în gânduri și în emoții și e un instrument cu care pot să mă exteriorizez."

Originar din Republica Moldova, Radu Croitoru a ales să evolueze în cadrul seratelor de marți alături de conaționalul său Stanislav Jar, un muzician talentat, cu o foarte bună tehnică pianistică, un bun partener în genul cameral. A reușit să-l secondeze cu brio pe Radu Croitoru într-un program cu două opusuri reprezentative din creația dedicată duoului violoncel-pian: Sonata nr. 3 op. 69 în La major de Ludwig van Beethoven și Sonata nr. 1 op. 38 în mi minor din creația lui Johannes Brahms. Despre demersul lor muzical, aceștia au preciazat:

"Am ales două sonate - Beethoven și Brahms. Mi s-a părut un program foarte interesant; nici scurt, dar nici prea lung, foarte potrivit pentru acest tip de concerte. În sala asta, a sunat foarte bine. Beethoven este strălucitor, dar nu e atât de romantic ca Brahms. Îmi place foarte mult, m-am regăsit în el. Brahms după Beethoven e mai ușor de cântat, de digerat. A fost ca un aer nou. După Beethoven, ne-am odihnit pe Brahms."

"Este un program excelent, internațional. Face parte din repertoriul tuturor violonceliștilor și pianiștilor. Publicul adoră acest program și noi am lucrat tare mult. În general, muzica de cameră necesită o comunicare, nu numai o comunicare prin muzică, dar și o comunicare mai personală, mai prietenoasă. De altfel, noi ne conectăm în aceeași pulsație, în aceleași stări. Câteodată mie mi-era greu, câteodată lui Radu îi era greu, dar cred că am găsit ceva numitor comun."

Violoncelistul Radu Croitoru a reușit să arate virtuozitate, expresivitate şi o coloristică timbrală deosebită, semn că este stăpân pe instrumentul său. A lucrat mult pentru acest recital împreună cu Stanislav Jar, cei doi lăsând impresia că sunt muzicieni cu o bogată activitate concertistică în această formulă interpretativă, doi instrumentişti care se cunosc foarte bine, se completează în evoluţiile lor, motiv pentru care i-am rugat să definească personalitatea unuia faţă de celălalt:

"Stanislav e temperamental, e foarte activ și foarte repede poate să-și schimbe stările. Și îmi dă impulsuri și mie să fiu la fel, să încerc să fio odată cu el, să-l ajung din urmă."

"Radu e foarte talentat, foarte rafinat, foarte subtil. Mi-a plăcut că am avut doar comunicări calme, fără ceartă. Am acceptat ideile fiecăruia."

Sensibilitate, inovaţie şi o excelentă comunicare au demonstrat violoncelistul Radu Croitoru și pianistul Stanislav Jar, ovaţionaţi de publicul care a primit cu bucurie încă o seară de marţi din stagiunea de la Sala mică a Ateneului Român.