Se adresează celor care, în aceste zile trec pragul Ateneului Român. Organizatorii Festivalului Internaţional Clara Haskil au pregătit la baza scării centrale din foaierul prestigioasei instituţii, zece panouri dedicate vieţii şi carierei legendarei pianiste române, prezentându-le sub un titlu preluat din sfera artelor plasice. Instalaţiile în arta contemporană au scopul de a transforma percepţia spaţiului interior. Instalaţia documentară dedicată Clarei Haskil, alcătuită de managerul cultural Oana Boca Stănescu îşi propune, nu să transforme, ci să completeze cu noi documente şi fotografii preluate din Arhiva Muzicală a Bibliotecii Cantonale Universitare din Lausanne și a Fundației Clara Haskil din Elveția, profilul acestei mari artiste.

Descoperim ca atare în cele zece panouri ascunse privirii imediate - aş spune împrumutând prin amplasament, chiar acea notă de discreţie care a fost proprie Clarei Haskil - aşadar descoperim frânturi dintr-o biografie care are darul de a impresiona. Dincolo de datele cronologice, de fragmentele elogioase din cronicile timpului, sau amintirile celor care au cunoscut-o - profesori, dirijori, prieteni, sunt imaginile şi cuvintele Clarei Haskil care au un impact emoţional profund: "de ce dintr-o dată toată lumea vrea să mă asculte cântând ? Nu mi se pare că am început să interpretez altfel."

Impresionează fragilitatea, lungile perioade în care din cauza bolii, artista este obligată să se retragă din viaţa de concert, faptul că este înţeleasă cu greu - chiar şi de către profesoul său Alfred Cortot, dar şi incredibilele sale momente de sublimă trăire artistică. Nu intenţionez să povestesc la rândul meu, istoria Clarei Haskil. Acest cuvânt este doar o invitaţie de a vă opri, chiar şi pentru câteva minute, poate în pauza unui concert, în faţa celor zece panouri care atrag atenţia asupra acestei cariere exemplare, dar şi asupra unui recent înfiinţat festival organizat de Asociaţia Clara Haskil din România. Închei însă tot cu o frază atribuită acestei unice pianiste: "dacă vă par absentă, departe, distantă este pentru că urmăresc fără odihnă, un vis"...