Un nou Bărbier rossinian a fost prezentat joi, 10 noiembrie 2016, pe scena Operei Naţionale bucureştene. Regia, scenografia, mişcarea scenică şi designul de lumini îi aparţin italianului Matteo Mazzoni, care a mai montat această creaţie rossiniană şi pe scena Operei din Iaşi, în stagiunea trecută. O abordare destul de proaspătă, ce l-a avut în distribuţie pe baritonul Iordache Basalic, revenit după mulţi ani în rolul Figaro, precum şi cântăreţi italieni: mezzosoprana Marina Comparato - Rosina, tenorul Alessandro Luciano - Almaviva, baritonul Roberto Abbondanza - un minunat Bartolo, cu o pronunţie impecabilă. Împreună cu ei s-au aflat pe scenă, în rolul lui Basilio basul Ramaz Chikviladze din Georgia - cu voce impresionantă, iar în rolul Bertei soprana Ana Donose de la Opera Naţională Română din Iaşi. Au putut fi urmăriţi Ionuţ Gavrilă - Fiorello şi Sergentul şi Alin Mânzat - Notarul.

Corul a sunat, ca de obicei, excelent, iar orchestra, în afara unor mici scăpări în partidele suflătorilor, m-a surprins foarte plăcut prin precizie şi omogenitate. La pupitrul dirijoral s-a aflat Marcello Mottadelli, noul coordonator muzical al Operei bucureştene.

Viziunea regizorală a imprimat agilitate şi un firesc pe care mai rar îl simţim pe scena de operă, compensând, cumva, lipsa de agilitate (absolut necesară în redarea acestei partituri) a unora dintre solişti.

Impresiile compozitorului Dan Dediu, unul dintre muzicienii prezenţi în public: "montarea mi se pare foarte fresh, cu multe idei. Regia şi luminile îmi plac. Nu se face abuz de proiecţie; proiecţia e parte integrantă din montare şi ajută foarte mult la decuparea spaţiului. Mi-a plăcut scenografia şi… bineînţeles nu e o noutate că se plimbă în diferite secole - începe în secolul Beaumarchais şi ajunge în secolul XXI - dar mi se pare că a fost făcută cu convingere şi chiar cu umor. Sigur, sunt şi lucruri discutabile. Vocile mi se pare că nu prea pătrund din cauza acusticii. Sigur că în recitative e ok. Nu aş pune pedală la clavecin, că sună altfel destul de modernist. Orchestra sună foarte bine, curat. Mi-a plăcut stilul imprimat de dirijor, care este încă prudent. Vocile… Don Bartolo, Don Basilio. Celelalte… poate că nu s-au încălzit încă la pauză. În orice caz, e o muncă de echipă şi mi-au plăcut şi costumele foarte mult."

În sala Operei a fost prezent şi criticul muzical Anca Florea: "Ar putea fi o montare agreabilă, cu planuri suprapuse, cu compartimentări care permit mişcarea, în principiu alertă. Ceea ce mie, cel puţin, nu-mi place este faptul că totul este îngroşat. Mă refer la regie, la mişcare, la conceperea personajelor. E mult prea încărcat, mult prea mult. Am avut senzaţia că regizorul a vrut să pună de toate. Este o montare pe care toată lumea o aştepta, ca să schimbe ceva ce a urmărit multe generaţii."

Bărbierul din Sevilla este o operă bufă în două acte scrisă de Gioachino Rossini - al cărui chip a apărut proiectat pe scenă aseară - în 1816. Acţiunea are loc în Spania jumătăţii de secol XVIII, libretul fiind scris de Cesare Sterbini pe baza piesei omonime a lui Beaumarchais; acesta preia, la rândul lui, subiectul unei farse populare, Finta Pazza, transformându-l într-o capodoperă a comediei franceze. Premiera operei a avut loc în 20 februarie 1816 la Teatro Argentina din Roma.

Sâmbătă, 12 noiembrie 2016, puteţi urmări a doua distribuţie a spectacolului, cu baritonul Adrian Mărcan în rolul lui Figaro, mezzo-soprana Maria Jinga în Rosina, tenorul Tiberius Simu în rolul Contelui Almaviva, baritonul Vicenţiu Ţăranu - interpret al lui Don Bartolo şi basul Horia Sandu - Don Basilio. Ora de începere a spectacolului este 18.30.