În 30 mai 2016, sala de concerte a Conservatorului Regal din Bruxelles i-a primit pe membrii ansamblului Ausonia, înfiinţat în 1998 de violonista Mira Glodeanu şi de clavecinistul Frédérick Haas. Cei doi au fost şi solişti în programul dedicat lui Johann Sebastian Bach, care a cuprins Concertele BWV 1041 în la minor şi BWV 1042 în Mi major pentru vioară şi Concertele BWV 1052 în Mi major şi BWV 1053 în re minor pentru clavecin.

Cred că fluiditatea şi supleţea care coexistă cu o rigoare de stare şi de ritm, capacitatea de a rămâne aerisită chiar şi atunci când devine foarte aglomerată, părţile lente care funcţionează ca o mostră pusă sub lentila microscopului, cu ajutorul căreia poţi auzi bine lucrurile care te fascinează în momentele rapide şi de care nu apuci să-ţi dai seama definesc muzica lui Bach.

Au fost trăsături pe care le-am regăsit imediat în interpretarea celor din Ausonia, însă destul de umbrite de imperfecţiunile de ordin intonaţional, inexplicabile la un ansamblu în mod evident obişnuit să cânte împreună, să respire împreună, să atace şi să concluzioneze simultan de o manieră extrem de naturală, să construiască frazele dând sensuri nebănuite chiar şi acelor linii melodice pe care le credeai bineştiute, să crească subtil intensitatea în interiorul aceleiaşi note, să gândească muzica în aceiaşi parametri şi s-o conducă în aceeaşi direcţie.

Concertele pentru clavecin, urmând de fiecare dată unuia pentru vioară, au păstrat amplasamentul iniţial, aşa că instrumentul solist a trebuit să cânte tot din poziţia mai puţin privilegiată a basului continuu, cumva retras în raport cu cei cinci-şase colegi de podium. Astfel clavecinul a părut uşor pierdut îndărătul sunetului mult mai percutant al viorilor şi în sală s-a auzit mai degrabă acompaniamentul decât vocea solistică - deşi un acompaniament, fără putinţă de tăgadă, foarte sensibil, sugestiv pe fiecare arcuş, complimentând şi completând minunat protagonistul.

Nu am ascultat foarte des concertele lui Bach aşa cum le-a scris el, adică pentru clavecin; am profitat de aceea de ocazia oferită de prezenţa ansamblului Ausonia pentru a face o comparaţie cu versiunea modernă, susţinută de pian. După părerea mea compozitorul câştigă mult în această a doua ipostază; mi se pare că la clavecin diferenţele de înălţime nu sunt atât de uşor sesizabile, şi deci şi melodia rămâne oarecum ascunsă, în vreme ce atomizarea sonoră, calitatea notelor interpretate de a rămâne distincte şi atunci când se succed frecvenţe apropiate fac ca bogăţia de informaţie şi frumuseţe, fie ea la nivel melodic fie armonic, să iasă mai bine în evidenţă pe pian. Dar se poate să fie "vina" urechii moderne şi a obişnuinţei de a fi ascultat mai tot timpul muzica lui Bach redată de acest instrument capabil de o infinită expresivitate şi care poate reacţiona la impulsuri aproape imponderabile.

Cel mai recent disc Ausonia cuprinde programul Bach prezentat în 30 mai 2016 la Conservatorul din Bruxelles, iar secvenţele din timpul repetiţiilor, pe care le-am urmărit după concert, sună foarte bine; ansamblul rămâne, astfel, la înălţimea cunoscută. Frédérick Haas şi unul din invitaţii ansamblului, actorul de teatru nô Masato Matsuura, evoluează peste câteva zile, în 4 iunie 2016, în Franţa, şi tot în ţara vecină Belgiei Ausonia va relua, spre finalul lunii septembrie, muzica lui Bach.