Cred că nu voi surprinde foarte multă lume spunând că-mi place Orchestra Română de Tineret. Este un ansamblu pe care l-am urmărit crescând şi înflorind şi, de fiecare dată, m-am bucurat să descopăr aceeaşi energie şi plăcere neîntinată de a face muzică. Iar, nu cred că voi uimi pe cineva spunând că totul sună complet, atunci când la pupitru se află dirijorul Cristian Mandeal. Se înţeleg, se simt şi oferă publicului totul.

Aşa că a fost o adevărată bucurie că i-am putut reasculta sâmbătă, 30 ianuarie 2016, sub cupola Ateneului. Programul pe care muzicienii l-au propus a fost unul accesibil, însă nu lipsit de dificultăţi. Linia dominantă a evenimentului a fost lirismul. De altfel am putut asculta fragmente din opere celebre, dar şi momente instrumentale cu o încărcătură emoţională similară. Totul a început cu o uvertură rossiniană, aceea a operei Coţofana hoaţă şi a continuat imediat cu Meditaţia pentru vioară şi orchestră op.72 nr.5 de Piotr Ilici Ceaikovski. Solist a fost violonistul Rafael Butaru, unul dintre concertmaeştrii Orchestrei Române de Tineret. A fost un moment reuşit, urmat de un amplu moment mozartian. Au auzit fragmente cunoscute din operele Don Giovanni şi Nunta lui Figaro. Solişti au fost soprana Paula Iancic şi baritonul Şerban Vasile, doi muzicieni care au oferit o încărcătură emoţională specială serii. Un alt calup important în care cei doi au fost solişti a fost dedicat operei Carmen de Georges Bizet. Până atunci însă, am ascultat Hora Stacato de Grigoraş Dinicu şi Fantezia Carmen pentru vioară şi orchestră Franz Waxman. În cadrul celei din urmă, solist a fost violonistul Radu Dunca. Acesta a interpretat cu precizie şi implicare partitura oferită.

Într-un final pot spune că am avut parte de o experienţă plăcută la Ateneu. Mai multe detalii am aflat la final de la dirijorul Cristian Mandeal.

Cum a fost colaborarea cu tinerii solişti?

Foarte bună, pentru că sunt la fel de bine aleşi ca şi toţi membrii orchestrei, aşa că nu mă aştept la nici un fel de surpriză rea, ci doar bună, iar plăcerea şi bucuria mea a fost să prezint publicului nostru doi membri ai orchestrei în postura de solişti excelenţi. Asta spune ceva despre nivelul orchestrei în general, pentru că sunt mulţi dintre aceşti tineri care pot sta în faţa publicului de unii singuri şi acompaniaţi de această orchestră. Deci, ăsta este nivelul orchestrei şi e bine că, din când în când, el este făcut public.

Acelaşi program va fi prezentat luni şi la Bruxelles?

Da, mai mult sau mai puţin. Acelaşi program cu alţi solişti, solişti de la ei, câştigători ai Concursului "Regina Elisabeta", şi vom mai avea şi un cor de copii la sfârşit, cu care vom mai prezenta alte două lucrări.

Săptămâna viitoare veţi dirija şi Filarmonica din Belgrad?

Da, sigur. A doua zi în zori plec la Belgrad şi marţi după-amiază încep repetiţiile pentru vineri, când am concert la ei la filarmonică.

Acolo ce program aveţi?

Un poem simfonic al unui compozitor sârb, după care am concertul de la Lalo cu Moser, un mare violoncelist internaţional, şi la sfârşit Simfonia Mathis der Maler de Hindemith.