În luna decembrie, oraşul Viena este parcă mai strălucitor ca oricând. Mă gândesc, desigur, la ornamentele de sărbători ce împodobesc oraşul cu eleganţă şi cochetărie, dar şi la viaţa muzicală într-o efervescenţă spectaculoasă căci, în drumul către marele concert de Anul Nou din ziua de 1 ianuarie, pe scenele de la Opera de Stat, Volksoper, Theater an der Wien, Musikverein şi Sala Brahms, teatrul Raimund… - ca să enumăr numai câteva dintre cele mai renumite locuri din lume unde se face muzică - publicului i se oferă întâlniri cu artişti şi repertorii de cea mai bună calitate. Îmi concentrez atenţia asupra celebrei Musikverein şi spicuiesc: la începutul lunii, pe 6 decembrie, era anunţat un concert extraordinar Bach cu Concentus Musicus Wien, corul Arnold Schoenberg şi dirijorul Nikolaus Harnoncourt dar, din păcate, din cauza unor grave probleme de sănătate Nikolaus Harnoncourt a trebuit să renunţe şi să îşi anunţe chiar retragerea de pe scena de concert, astfel încât dirijorul serii a fost Erwin Ortner; în 7 decembrie, Orchestra de cameră Viena - Berlin i-a avut ca solişti, într-un program integral Mozart, pe pianista Yuja Wang, violonistul Rainer Honeck şi pe violistul Amihai Grosz; în seara zilei de 9 decembrie, pianistul Rudolf Buchbinder are programată o seară camerală cu program integral Beethoven, în 10 decembrie la Musikverein din Viena are loc şi un interesant şi vesel concert de jazz simfonic interpretat de Tonkünstler-Orchester Niederösterreich dirijată de Ariel Zuckerman şi avându-l ca solist pe violonistul Benjamin Schmid; tot în seria concertelor camerale de pe scena Sălii mari de aur Musikverein se integrează şi recitalul susţinut de violoncelistul Gautier Capuçon şi pianistul Jean-Yves Thibaudet (15 decembrie), cu un program impresionant alcătuit din lucrări de Schumann, Brahms şi Rahmaninov; în cea de a doua parte a lunii (16, 17 decembrie), celebra Filarmonică din Munchen, dirijorul Valery Gergiev şi pianistul rus în foarte mare vogă astăzi, Daniil Trifonov, urcă pe scena de la Musikverein din Viena pentru a interpreta pagini semnate Wagner, Richard Strauss, Rahmaninov şi Skriabin; în 19 decembrie, celebrii muzicieni din orchestra Wiener Symphoniker dirijaţi de Marek Janowski şi avându-o alături pe soprana Catherine Foster propun un program Schumann - Wagner, iar Concertul de Anul Nou din 1 ianuarie 2016 va fi condus de Mariss Jansons.

Musikverein din Viena este una dintre cele mai mari şi mai importante instituţii de cultură din lume. În principiu, este o sală de concert (1744 locuri pe scaune şi circa 300 de locuri în picioare), dar industria din spatele acestei săli, industrie muzicală în care sunt implicaţi, în principal, cei ce alcătuiesc grupul Prietenii societăţii musicale vieneze este uriaşă. Un concert în minunata Sală de aur lasă amintiri de neuitat. M-am bucurat mult să pot să revin în acest loc de basm în seara zilei de 29 noiembrie şi să ascult muzică în interpretarea extraordinară a orchestrei Wiener Symphoniker condusă de dirijorul Adam Fischer. Solista serii a fost pianista Jasminka Stančul, iar programul a cuprins Concertul în la major pentru pian şi orchestră KV 488 de Mozart şi Simfonia nr. 7 în mi minor de Mahler.

Născută în Serbia, pianista Jasminka Stančul şi-a desăvârşit studiile musicale la Viena (Noel Flores) şi Geneva (Maria Tipo). Cariera sa prinde o traiectorie ascendentă după ce este laureată cu Premiul I la Concursul Internaţional de pian Beethoven de la Viena. Cântă pe cele mai mari scene de concert din lume alături de cele mai apreciate orchestre şi cei mai reputaţi dirijori. Muzica de cameră ocupă un loc important în activitatea pianistei care, din octombrie 2013, este şi profesor la Universitatea de Muzică din Ljubljana. Tehnica sa este spectaculoasă, tuşeul delicat, trăirea intensă. Are o virtuozitate de o lejeritate impresionantă dar, mărturisesc, atmosfera excesiv feminină, edulcorată, rozul fondant uniform, lipsit de contraste în care a îmbrăcat muzica lui Mozart nu m-au cucerit întru totul. Cu mai mult entuziasm am aplaudat un Etude extreme de dificil al cărui compozitor nu am reuşit să îl aflu şi despre care pot spune doar că era cert în cheie modernă, contemporană şi sonata de Scarlatti pe care le-a oferit drept bisuri.

Adam Fischer este un nume scris cu majuscule în viaţa muzicală internaţională contemporană. Insist asupra experienţelor sale de mare succes din domeniul teatrului liric: muzicianul născut în 1949 la Budapesta a debutat în carieră în calitate de corepetitor la Opera din Graz legându-şi apoi numele de teatrele muzicale din Helsinki, Karlsruhe, Munchen şi Budapesta. Îşi 1980 îşi face debutul la Opera de Stat din Viena unde dirijează, printintre multe altele, Tetralogia Inelul Nibelungului de Wagner şi ciclul Mozart- Da Ponte. În stagiunea 2015-2016 numele său apare pe afişele Operei vieneze legat de Tetralogie, Don Giovanni, dar şi de La Clemenza di Tito de Mozart şi Parsifal de Wagner. Desigur, şi reputaţia de dirijor de simfonic îl plasează pe Adam Fischer printre cei mai buni interpreţi contemporani, am insistat însă asupra activităţii sale de dirijor de operă pentru a justifica aprecierea faţă de felul în care a redat gigantica Simfonie nr. 7 de Gustav Mahler, căreia i-a evidenţiat mai cu seamă complicata dramaturgie interioară, zbuciumul permanent, conflictele ascuţite şi durerile unei faceri îndelungate şi dificile. Cele 80 de minute ale lucrării au epuizat fizic dirijorul, orchestra - excepţională! - şi publicul. Am mai avut totuşi, la final, forţa să îi aplaudăm pe interpreţi îndelung şi sincer.