Un pianist pentru care sunetul, cu multitudinea de nuanţe şi sentimente pe care le poate exprima, este modalitatea sa de a se confesa publicului. Pianistul Dragoş Dimitriu crede cu tărie că "aceeaşi notă, în funcţie de cum e interpretată îţi poate imprima sentimente diverse…", şi a demonstrat-o pe deplin aseară în programul prezentat în 13 octombrie 2015 la Sala mică a Ateneului Român, care a cuprins lucrări de Ludwig van Beethoven, Serghei Prokofiev, Piotr Ilici Ceaikovski şi Franz Liszt. Cu acest recital s-a deschis al şaptelea sezon al Stagiunii de marţi seară. Student din anul 2010 la Universitatea de Muzica si Arte Dramatice din Viena Dragoş Dimitriu are deja o carieră în ascensiune, ajungând să concerteze pe scene cunoscute ale Europei, cum ar fi sala Filarmonicii din Berlin dar și în alte săli de renume din Austria, Japonia, Italia, Elveția şi Franța. Pe lângă cariera de solist, are o bogată activitate în domeniul muzicii de cameră, concertând cu "Duo Nobile" în Italia, Austria, Elveția, România, Japonia și obținând alături de trio-ul său "Avante Trio" în primăvara anului 2015 premiul întâi la concursul internațional de muzică de cameră din Udine și un contract pentru înregistrarea unui CD, tot în Italia. Am simţit pasiune în interpretarea pianistului Dragoş Dimitriu, pasiune cu care a vorbit despre apariţia pe scena Sălii Mici a Ateneului şi despre parcursul său muzical:

"Sunt multe contraste pot să psun... De la un Beethoven care trebuie să fie creativ, jucăuş, cantabil şi parcurge o paletă foarte largă am trecut la Prokofiev un stil mai dur şi mai ironic, urmat de variaţiunile lui Ceaikovski. Pentru mine, Schumann şi Ceaikovski reprezintă o muzică minunată, care curge, o muzică foarte pură. Prin studiile de Liszt am vrut să demonstrez virtuozitate...Sunt pentru a patra oară în stagiunea de marţi seară şi e tot mai frumos să revin pentru că sunt din ce în ce mai bine pregătit, mai relaxat... se aşează lucrurile."

Dragoş Dimitriu este un pianist pasionat, afişează siguranţă,stăpânire de sine şi virtuozitate... un muzician atras de multitudinea nuaţelor şi emoţiilor redate prin intermediul claviaturii.