După serile simfonice din debut, Festivalul de la Sinaia a propus câteva recitaluri susţinute prioritar de către tineri la început de drum sau deja binecunoscuţi publicului, oferindu-le astfel şansa de a evolua pe o scenă "adevărată", de a se (re)întâlni cu melomanii care, întotdeauna, sunt atraşi de noutate, de eventuala descoperire a unor potenţiali solişti de valoare sau de a urmări în ce măsură sau cum s-au împlinit cei lansaţi în anii trecuţi.

Primul "episod", derulat sub genericul "Voci de primăvară", a fost rezervat studenţilor de la clasa de canto a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, soprana-decan Bianca Manoleanu preluând şi rolul de prezentator, punctând repere din activitatea lor de până acum. Aş începe prin a-l remarcă pe Alexandru Chiriac, bariton care, la 26 de ani, etalează un glas generos, cu date naturale remarcabile, bine condus şi reliefat, demonstrând, în ariile din Nunta lui Figaro de Mozart şi Evgheni Oneghin de Ceaikovski, o înţelegere şi o expresivitate deosebită, conferind sens şi culoare fiecărui cuvânt, fiecărui accent. O surpriză extrem de plăcută, având toate premisele unei cariere importante. Dar un alt bariton - Cristian-Mircea Ruja -, aflat în anul II de studiu, a rămas departe de aşteptări, vocea neformată şi maniera şcolărească de cânt nereuşind să convingă nici în aria de Vivaldi, nici în liedul de Bretan. Pe de altă parte, tenorul masterand Ionuţ Boanches a abordat, cu un timbru liric frumos şi cald, cu sensibilitate şi frazare îngrijită, arii "de linie" din Elixirul dragostei de Donizetti şi Pescuitorii de perle de Bizet, calităţile sale evidente fiind din păcate umbrite de problemele tehnice apărute în pasaj şi acut, determinând în final chiar "ruperea" unor sunete. În schimb, soprana de coloratură Ana-Maria Băcanu, foarte sigură pe sine, a ales arii din Manon de Massenet şi Don Pasquale de Donizetti, rezolvate cu aplomb şi dezinvoltură, apelând la intensităţi destul de puternice, conferind însă o anume expresie acelor pagini atât de cunoscute şi ofertante, dorind (şi) să-şi sublinieze acutul performant însă uşor strident.

Dar şi soprana Bianca Manoleanu a apărut şi în ipostază solistică, alegând două miniaturi de Rachmaninov, printre care şi celebra Vocaliză, dificilă şi solicitantă, ambele tratate cu rigoare şi corectitudine, în maniera de cânt cu care ne-a obişnuit de ani buni. Întregul program a fost acompaniat la pian de către Remus Manoleanu, urmărind excelent, cu un tuşeu rotund şi cu supleţe, fiecare solist, adaptându-se eventualelor cerinţe de respiraţie sau de tempo determinate de (in)disponibilităţile diverse ale tinerilor. Programul lor s-a încheiat cu duetul din Don Giovanni de Mozart, în care am apreciat din nou eleganţa interpretării lui Alexandru Chiriac şi am constatat (din nou) atracţia Anei-Maria Băcanu pentru sonorităţile "în forţă".

Poate ca un pandant al recitalului de canto, pianista de doar 14 ani Antonia Tudose a interpretat o Poloneză de Chopin, surprinzând prin tehnica bine pusă la punct, prin fluentă şi perlajul cu care a redat, într-o construcţie clară, întreaga paletă expresivă cuprinsă în partitură, realizată cu elegantă şi rafinament, spre încântarea spectatorilor care, cu siguranţă, o ascultaseră şi în seara inaugurală a festivalului, în secvenţa din Concertul de Bach, diferenţa de abordare fiind uimitoare, convingând de această dată că este un talent autentic, pe bună dreptate îndelung ovaţionată şi de către muzicienii aflaţi în sală.

O seară a tinereţii, agreabilă, revelând câteva "vârfuri" de real interes, pe lângă colegi care s-au străduit să se prezinte la un nivel cât mai adecvat unui festival de ţinută, singurul lor câştig fiind însă şansa de a apărea pe scenă şi de a se confrunta cu publicul, ceea ce pentru mulţi poate să devină şi o oportunitate nesperată şi un risc pe măsură.