Am admirat sonoritatea omogenă a Orchestrei Baroce a Festivalului de la Miercurea Ciuc, prezentă şi la Bucureşti sâmbătă, 11 iulie 2015, pentru a susţine un concert la Catedrala Sf. Iosif. Antonio Vivaldi, Pietro Locatelli, Carl Philipp Emanuel Bach şi Johann David Heinichen au fost autorii selecţionaţi pentru acest Concerto di Concerti care i-a avut ca solişti pe violoncelistul Ciprian Câmpean din Cluj-Napoca, membru al Ansamblului Baroc Transilvania - cel care ne-a oferit de-altfel momentul de vârf al serii în Concertul în La major pentru violoncel şi orchestră de Carl Philipp Emanuel Bach. Am remarcat experienţa unui muzician matur, bine ancorat în profilul stilistic cerut de partitură. Au fost, de asemenea, soliste Dorá Király la flaut drept (Berlin) şi Maria Petrescu (Bucureşti - Amsterdam) la oboi baroc, în două concerte vivaldiene.

Orchestra Barocă a Festivalului de la Miercurea Ciuc este condusă de Ulrike Titze, concertmaestru şi membru fondator al Orchestrei Baroce din Dresda, care ne-a adresat la final câteva cuvinte:

Este pentru prima dată sau există o istorie a acestei colaborări între Ulrike Titze şi Orchestra Barocă a Festivalului din Miercurea Ciuc?

A fost cea de-a zecea colaborare în acest an. Am lucrat cu o orchestră de cameră modernă, iar anul trecut cu aceste instrumente de epocă. Îmi place să vin şi să lucrez cu aceşti colegi.

Spuneţi-ne câteva lucruri despre muzicieni, despre modul în care lucraţi împreună.

Pe câţiva dintre ei i-am întâlnit în anii '90 la Cluj, când erau studenţi la "Academia Internaţională Bach". Au fost interesaţi să lucreze cu mine, în diverse ocazii, în workshopuri, apoi şi în Orchestra Barocă de la Miercurea Ciuc. Cei mai mulţi dintre ei colaborează de mai mult timp, dar în fiecare an vin noi colegi. Îmi place faptul că din ce în ce mai mulţi tineri sunt interesaţi să facă muzică în acest fel.

Le-aţi dezvăluit câteva dintre secretele interpretării baroce?

Secrete? Nu. Sunt interesată de instrumentele de coarde, de literatura legată de această epocă, de retorică, am vrut să leg această muzică de viaţa mea, de prezent. În viaţa noastră apar nenumărate afecte care trebuie să existe şi în muzică, iar publicul trebuie să simtă acest lucru.

Şi impresiile acestei seri…

A fost o situaţie dificilă, pentru că obişnuim să repetăm într-o sală nouă. Dar am intrat să repetăm cu 40 de minute înainte de concert, după un drum lung de cinci ore. Însă toţi colegii s-au concentrat şi acustica a fost bună şi am fost surprinsă de publicul numeros şi de atmosfera concentrată. Şi la sfârşit, le-a plăcut.

Consemnăm şi alte impresii după concertul Orchestrei Baroce a Festivalului de la Miercurea Ciuc.

Soprana Georgeta Stoleriu:
"Am venit cu multă bucurie şi încărcată cu multă nostalgie pentru că în urmă cu peste 30 de ani, la prima ediţie a Festivalului de la Miercurea Ciuc am participat împreună cu "Musica Rediviva". Binenînţeles că acustica acestei Catedrale nu este tocmai prielnică unui asemenea gen de muzică. Au fost foarte atenţi la sincronizare, s-a simţit, pentru că este foarte greu să te aduni în condiţiile acestea acustice. O sală de tipul Ateneului ar fi fost cu totul altceva. Altfel este de apreciat şi modul în care au alcătuit programul şi calitatea fiecărui instrumentist în parte. Am citit în prezentări faptul că au studii temeinice în ceea ce priveşte stilul baroc. Mă bucur că acest festival are o vechime apreciabilă şi că vine şi la Bucureşti din când în când. Este o manifestare care merită să fie urmărită şi continuată în anii următori."

Criticul muzical Anca Florea:
"În sine a fost un concert interesant şi atractiv, altceva în stagiunea estivală, un ansamblu pe care eu l-am mai ascultat cu ani în urmă la Miercurea Ciuc, în festival. Regăsindu-l acum într-o altă ambianţă - nu ştiu dacă Sf. Iosif are acustica adecvată unui asemenea ansamblu, haloul fiind foarte riscant. În general un program agreabil, realizat cu acurateţe, trecând peste micile scăpări, instrumentiştii corelaţionându-se destul de bine. M-a frapat însă în piesa finală (Johann David Heinichen - Concertul în Re major pentru flaut, oboi, vioară, violoncel, teorbă, coarde şi continuu) faptul că nu au încercat o echilibrare a intensităţilor instrumentale, pentru că unele au o intensitate foarte discretă, altele foarte penetrantă şi atunci, fiecare cântând în felul său, mi s-a părut surprinzătoare această lipsă de interes pentru a le aduce cumva într-un mezzoforte sau piano, în ideea de a limita puţin discrepanţele. Sigur, sunt doar detalii, dar se fac remarcate uşor de către orice meloman. Poate aş fi vrut o mai mare varietate repertorială, pentru că mi s-a părut uşor adus la un numitor comun. Dar, trecând peste asemenea rezerve, a fost un concert agreabil care face bine."

"O îmbinare perfectă între muzică şi spiritualitate. Este un univers minunat. Ne dorim mereu astfel de evenimente." (Valeriu Ghimpu - inginer)

"Mai rar auzim în Bucureşti muzică veche, asemenea instrumente. M-a atras mai ales teorba şi clavecinul care am înţeles că este din Anglia… transpunerea în altă lume… muzica barocă este deosebită şi într-adevăr, am văzut citatul din broşură… starea de fericire pe care ţi-o dă… bunătatea opusă răului… ceva deosebit şi o iniţiativă lăudabilă. Am văzut că Radio România este implicată." (Virginia Histu - traducător)

O concluzie

În entuziasmul nostru de a asculta muzică veche interpretată cu instrumente de epocă salutăm acest demers al organizatorilor Festivalului de la Miercurea Ciuc de a se deschide şi către publicul capitalei. Ansamblul alcătuit în marea sa majoritate din tineri, ne-a oferit momente deosebite. Ni-l dorim în fiecare an la Bucureşti, crescând mereu, uitând de emoţii şi de micile imperfecţiuni, astfel încât nu doar în Festivalul Internaţional "G. Enescu" să avem ocazia să ascultăm muzica secolelor barocului. Public entuziast există. A demonstrat-o o catedrală plină.