Cunoscută și apreciată prim-balerină, Corina Dumitrescu s-a lansat și în calitate de coregraf, semnând, la Opera Comică pentru copii, două producții inspirate, firesc, din basme celebre - Cenușăreasa după Frații Grimm și, la mijlocul lunii iunie, Fetița cu chibrituri, reinterpretând paginile scrise de Hans-Christian Andersen; astfel, inventând personaje diverse, derulând întreaga acțiune în pași de dans, a reușit să transforme trista poveste a feției - obligată de stea pe stradă, chiar și în plină iarnă, pentru a vinde câteva chibrituri -, aducându-i alături și noi prieteni, dar și gâze simpatice, generând un final în care "flacăra aprinde vise", evident raportându-se metaforic la flăcăruia chibritului.

Cu inteligență și cu un zâmbet cald, coregrafa conduce subiectul începând cu scena plină de tristețe în care Fetița (Alexandra Corneanu) îi roagă pe trecători să cumpere chibrituri, aprinzându-le simbolic pentru ca flacăra să le încălzească inimile înghețate, schimbând atmosfera prin revenirea fetiței în camera Bunicii (Andreea Soare), unde găsește dragostea și voioșia, chiar dacă reapare o undă de amărăciune atunci când bunica se îmbolnăvește; din nou pe stradă, eroina se reîntâlnește cu Omul de afaceri (Daniel Manea), cu Măturătoarea (Oana Vâlceanu) sau Băiatul cu ziare (Octavian Iuga), cu Lustragiul (Andrei Dogaru) sau cu o familie la început distantă (Cristina Babalâc, Mihai Pricope, Andrei Ardeleanu), cucerindu-i însă pe toți cei care apoi îi devin prieteni. Firul poveștii continuă cu alte întâlniri "ca din vise", apărând și Spiritul Soarelui (aceeași Andreea Soare, cu nume... predestinat) și Spiridușii săi (Sabina Chirilă, Claudia Iagăr, Dragoș Andruță), cu Buburuza (Andrei Dogaru), Libelula (Oana Vâlceanu) sau Furnica (Cristina Babalâc), dar și cu Fluturele Cap de mort (Alis Gheorghe), un posibil soare devenind masa pe care se urcă o imensă... Gâscă (Ștefan Tănase) pregătită la cuptor, totul într-un vârtej de dansuri și culori încântătoare... nu doar pentru cei mici. Și pentru ca povestea să se termine cât se poate de bine, Bunica se însănătoșește și dansează împreună cu toți ce i-au înseninat viața Fetiței cu chibrituri.

Un text semnat de Bogdana Pascal și citit expresiv de către Marian Marinescu a punctat, ca o cortină, începutul și sfârșitul basmului, vorbind despre tristețea copilei și despre acea flacără care încălzește și luminează sufletul tuturor.

Costumele sunt multicolore și mai ales extrem de sugestive în conturarea fiecărui personaj, concepute deosebit de plastic, într-un decor simplu ce definește prin câteva elemente spațiul în care se derulează tablourile, cu căsuțe, o cameră sărăcăcioasă, un fudal pe care se profilează nori sau flori sau alte imagini ce completează ambianța pentru ca basmul să capteze și să fie (și) pe înțelesul celor foarte mici (scenorafia Bogdana Pascal, proiecții video Robert Voiculescu). Iar în acea zi, sala era plină de copii de o șchioapă, incredibil de atenți la tot ce se petrecea pe scenă, mulți dansând sau bătând din palme în ritmul muzicii pe care... balerinul Antonel Oprescu a ales-o într-un colaj bine gândit, cu "de toate", melodios, cu ritmuri diverse, cu o tentă de tristețe, apoi cu bună dispoziție molipsitoare.

Interpreții s-au implicat cu reală plăcere în creionarea rolurilor (parte abordând câte două personaje), rezolvând cu deosebită acuratețe partitura coregrafică destul de solicitantă, "jucându-se" cu seriozitate, fără a lăsa să se ghicească efortul sau poate oboseala lungilor repetiții (maestru de balet Cătălin Caracaș, coordonatorul Departamentului). Pe lângă Fetița care și-a trăit cu sinceritate povestea, mișcându-se cu dezinvoltură și farmec, toți soliștii care au dat viață basmului au meritat din plin aplauzele, având atitudinea, suplețea și grația expresivă adecvate fiecărui "prototip".

La final, părinți și copii au fost încântați de spectacolul unitar, închegat și captivant, țesut în pași de dans cu imaginație și bun gust, fără nimic artificial sau forțat, Corina Dumitrescu dovedind că poate reinventa povești în așa fel încât să fie înțelese și gustate chiar și fără cuvinte, doar printr-o coregrafie concepută într-o manieră modernă, fermecătoare. Și pentru că luna iunie este... luna copiilor, directorul Felicia Filip i-a întâmpinat pe micii spectatori, apoi, în holul teatrului, i-a invitat la un pahar de... șampanie - evident pentru copii; și toți au plecat spre casă cu un program de sală plin cu poze, incluzând și prezentarea realizatorilor, dar și a eroilor ce se perindă pe scenă, precum și cu câteva daruri simbolice - amintire a unei reprezentații de balet-poveste extrem de agreabilă și atent pusă la punct.