Dorind să prelungească farmecul tradiţionalelor Concerte vieneze din prima zi a anului, dar într-o combinaţie "mai altfel", Opera din Iaşi a propus o Gală extraordinară pentru Anul Nou, cu o cotă de noutate specială, pentru că reputata balerină de altădată, Ileana Iliescu, a fost invitată să realizeze coregrafia, în timp ce la pupitrul orchestrei teatrului - amplasată pe scenă - s-au aflat fie maestrul Petre Sbârcea, aniversat astfel în preajma zilei sale de naştere, fără a lăsa să se ghicească cei 83 de ani împliniţi, fie fostul său student, Gabriel Bebeşelea, de câţiva ani angajat al teatrului-gazdă.

"Mai altfel" a fost şi faptul că paginile muzicale însoţite de dans au alternat cu cele pur orchestrale, chiar dacă parte erau decupate chiar din balete celebre, care cu siguranţă ar fi meritat să fie, la rândul lor, redate şi coregrafic, într-o viziune originală, mai ales că însăşi Ileana Iliescu a dansat cândva şi în Lacul lebedelor sau Spărgătorul de nuci de Ceaikovski sau în Noaptea Valpurgiei din opera Faust de Gounod. Am ascultat şi uvertura operetei Liliacul de Strauss şi Dans slav nr. 8 de Dvorak şi o secvenţă din Arleziana de Bizet, alături de momente îndrăgite din creaţia lui Johann Strauss, desigur susţinute de o coregrafie agreabilă, cu câteva elemente de performanţă tehnică, mizând în primul rând pe desfăşurările elegante şi graţioase în Valsul Imperial, Pădurea vieneză, Dunărea albastră, aducând şi compoziţia de efect, simpatică şi plină de umor în Polcile rapide care au prilejuit mici tablouri adesea cuceritoare, fie cu un şef de gară, doi tineri şi, evident, o fată plină de viaţă, fie cu un antrenor de box şi cei dornici să-i fie elevi, figuri pitoreşti, bine concepute, interpretate cu har, spre deliciul celor din sală; iar în Polca Şampania au apărut doi îndrăgostiţi, un chelner cam băut şi sticla cu paharele "obligatorii", prilej pentru o joacă de asemenea aplaudată de public. Dar în Dansurile polovţiene din opera Cneazul Igor de Borodin, extrem de ofertante, au fost şi un fel de cadâne şi un fel de războinici cu pantaloni în dungi, evoluând în diverse combinaţii şi formule coregrafice, pentru ca în final, Marşul Radetzky să trezească voioşia prin cochetele uniforme albastre şi pasul "de marş" în perechi care au dansat cu reală plăcere.

Orchestra a cântat cu acurateţe, deşi mă aşteptam să reliefeze mai pregnant trăsăturile definitorii şi atât de diferite cuprinse în partiturile abordate, de la specificul ritmurilor spaniole la dansul slav apăsat, de la languroasele derulări "orientale" la explozia celor "de luptă", de la fascinanta lume a "Valpurgiei" la trepakul rusesc; şi poate aşteptam un plus de culoare, de strălucire şi anvergură, aspecte "cerute" şi de scriitura cu percuţie bogată. Important rămâne însă faptul că s-a creat o atmosferă specială, de relaxare şi bună dispoziţie, muzica frumoasă, rochiile vaporoase şi costumele ingenioase din miniaturile pline de vervă, cucerind publicul ce invada sala, dornic să "guste" un asemenea eveniment prin care managerul Beatrice Rancea a gândit şi acea "stare de bine" a unei Gale de Anul Nou, dar şi readucerea, în lumina reflectoarelor, a unor artişti de referinţă precum balerina Ileana Iliescu (reeditând, emoţionată, succesul repurtat, cu un spectacol asemănător, prezentat şi la Olympia - Paris) sau dirijorul Petre Sbârcea, care şi-a sărbătorit ziua de naştere... la pupitru, aşa cum probabil şi-a dorit dintotdeauna. Şi astfel, Gala a avut toate premisele şi... ingredientele unei seri extraordinare, din care nu aveau cum să lipsească tunurile de confetti şi artificiile atât de apreciate (şi aşteptate) de ieşeni.