Doi mari muzicieni români reuniţi pe scena Sălii Radio, într-un program ce a cuprins o suită românească şi două compoziţii semnate Mozart, respectiv Mendelssohn. Dirijorul Cristian Măcelaru şi violonistul Gabriel Croitoru au fost protagoniştii concertului susţinut în 28 noiembrie 2014, de Orchestra Naţională Radio.

"Am vrut neapărat să dirijez o lucrare românească în România. Am vrut neapărat să fac Silvestri, pentru că acesta este un compozitor pe care eu îmi doresc să-l fac mai cunoscut în toată lumea. Cred că merită să fie pus într-un loc destul de bine cuvenit. Este o piesă pe care o iubesc şi am admirat-o de foarte mult timp" - declaraţia dirijorului Cristian Măcelaru despre prima piesă din programul Orchestrei Naţionale Radio .Călătoria propusă de Orchestra Naţională Radio a început cu Trei piese pentru orchestră de coarde semnate de Constantin Silvestri.

Momentul solistic a fost semnat de violonistul Gabriel Croitoru, cel care ainterpretat Concertul nr. 5 în La major de Wolfgang Amadeus Mozart: "Este unul dintre cele mai dragi mie. Îl cânt cu plăcere de foarte multe ori. Acum mi s-a ivit ocazia. Întâlnirea pentru prima dată pe scenă cu Cristian Măcelaru a fost una foarte fructuoasă. M-am simţit foarte bine alături de el. Ca de obicei, o bucurie alături de Orchestra Naţională Radio".

Seara s-a încheiat cu Simfonia a III-a de Felix Mendelssohn, un opus inspirat de călătoria compozitorului pe plaiurile scoţiene, despre care dirijorul Cristian Măcelaru afirmă:

"Pentru mine este o simfonie plină de pasiune, de un sentiment extraordinar şi mie îmi place să mă asociez într-un fel cu această simfonie, pentru că pentru mine e foarte similar motivul pentru care vin în România. Este o evocare a sentimentului pe care l-am avut crescând aici".

Impresii din public:

- Foarte impresionant. Gabriel Croitoru este o apariţie extraordinară. S-a depăşit pe el însuşi.

- Minunat. A fost un eveniment. Este un dar nepreţuit pe care ni-l face Cristian Măcelaru de câte ori vine. Totul sună altfel cu el. Mi-a plăcut foarte mult.

- Partea a doua reuşită, energică, plină de viaţă, specific piesei respective, perioadei în care a fost scrisă. Dirijorul foarte energic, foarte bun, categoric.