ACUM:
1.00
Notturno
produs de BBC, preluat prin Uniunea Europeană de Radio
Urmează: 7.00 Musica viva Matinalul altfel marca Radio România Muzical.
Apoi: 9.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.

Arhivă : Cronici Înapoi

Musicalurile 'Fantoma de la operă' și 'Lion King' la Londra

Publicat: marți, 2 Septembrie 2014 , ora 10.54

Orașul Londra are, cu siguranță, una dintre cele mai fantastice oferte culturale din lume. Instituțiile sale de spectacol au devenit emblematice: de la The Globe (reconstrucție fidelă a vechiului teatru al lui Shakespeare) la Royal Opera House Covent Garden, de la Royal Albert Hall, Barbican Centre, Royal Festival Hall și Queen Elizabeth Hall la cele peste 30 de teatre, majoritatea concentrate în zona West End. Aici, în fiecare seară, panouri multicolore anunță titluri de musicaluri celebre. Unele se joacă de decenii - de exemplu Fantoma de la operă a intrat în cea de a 28-a stagiune! Imaginea capitalei regatului britanic nu este completă fără un spectacol de musical, gen în care englezii excelează fiind în rivalitate puternică cu colegii lor de dincolo de ocean, din cele 40 de teatre de pe legendarul Broadway new-yorkez. Dacă ajungi la Londra trebuie să vezi un musical și asta chiar dacă prețurile par uneori prohibitive. Cu mulți ani în urmă, am reușit să văd cu 5 lire biletul Mizerabilii, Miss Saigon și Cats. Revenind în oraș am făcut de astă dată o…gaură în buget și am văzut Fantoma de la operă și Lion King - de două ori câte 45 de lire! Dar nu îmi pare rău.

De la spectacolul Fantoma de la operă știam la ce să mă aștept: un musical clasic semnat Andrew Lloyd Webber, poate cea mai de succes creație a maestrului genului. Spectacolul a deschis Her Majesty's Theatre la 9 octombrie 1986 avându-i pe Michael Crawford și pe Sarah Brightman în rolurile principale. La 23 octombrie 2010 a sărbătorit reprezentația cu numărul 10.000. Și continuă să fie pe afișe, seară de seară, jucându-se cu sălile arhipline (producător Cameron Mackintosh). Regia semnată de Harold Prince folosește toate sugestiile textului - o fantomă bântuie cele mai ascunse cotloane ale Operei din Paris. Acțiunea trece de la scene strălucitoare la momente misterioase și întunecate. În spectacol sunt implicați 130 de artiști, actori, cântăreți și instrumentiști. Sunt folosite 230 de costume, 14 garderobiere, 22 schimbări de decor, 281 de sfeșnice, 10 instalații producătoare de fum și ceață…Machiajul complicat al interpretului Fantomei durează două ore și cere, după spectacol, 30 de minute ca sa fie șters. Orbitorul candelabru, replică a originalului din sala Operei din Paris, este realizat din 6.000 de mărgele, este lat de trei metri și cântărește o tonă…Toate aceste elemente deosebit de importante pentru scenă îmbracă o partitură de excepție, ce a lansat câteva șlagăre, cere voci cultivate și expresive și păstrează încă respectul pentru cântărețul pe care nu îl supune unui joc actoricesc prea complicat. Reprezentația la care am asistat la sfârșit de august poate fi catalogată excepțională din punct de vedere scenic și bună din punct de vedere muzical, sigur, cu o notă mult peste medie.

Lucrurile se schimbă oarecum atunci când vorbesc despre un alt musical celebru, ceva mai "tânăr", Lion King. După succesul imens al filmului de animație cu același titlu, produs în 1994 de Walt Disney Pictures cu muzica lui Elton John șiTim Rice, Walt Disney Theatrical scoate pe piața o adaptare scenică cu premiera la Minneapolis, Minnesota în luna iulie a lui 1997, preluată apoi, în octombrie același an, pe Broadway, în New York, de New Amsterdam Theatre. Regia și costumele sunt semnate de Julie Taymor, o reputată regizoare de teatru muzical și film. Consider important să menționez că Julie Taymor a semnat spectacole excepționale, recunoscute și premiate, printre acestea Olandezul zburător de Wagner la Opera din Los Angeles într-o coproducție cu Grand Opera din Houston, Salome de Richard Strauss pentru teatrul Kirov într-o producție dirijată de Valery Gergiev, Flautul fermecat de Mozart pentru festivalul Maggio Musicale Fiorentino, ediția 1993, cu Zubin Mehta la pupitru, același Flaut fermecat cu premiera în 2004 la Metropolitan Opera House din New York… De obicei, regizoarea concepe și costumele cu talent, imaginație și originalitate extraordinare. După o carieră îndelungată și bine consolidată, Julie Taymor se apropie pentru prima oară de musicalul comercial realizând spectacolul de pe Broadway cu Lion King cu care a intrat în istoria genului datorită unui Tony Award for 'Best Director of a Musical' acordat pentru prima oară unei femei!

Spectacolul pe care l-am aplaudat cu încântare la Lyceum Theatre din Londra și care se joacă pe această scenă de la inaugurarea ei, în anul 1999, este într-adevăr unic ca producție de teatru muzical. Accentuez cuvântul teatru căci în această direcție s-a îndreptat atenția producătorilor. Este vorba de versiunea originală de pe Broadway, acum în turneu în Europa. Pe scenă este adusă întreaga junglă africană cu toate animalele ei, cu apusuri și răsărituri de soare, cu galopuri înfricoșătoare de sălbăticiuni mari și amenințătoare sau cu salturi delicate de antilope fragile, cu paradisul păsărilor multicolore și cu ritualurile colorate și pline de ritmuri și sonorități diverse ale oamenilor pământului. Povestea este mult subțiată, păstrează doar reperele ce conturează o acțiune bine cunoscută deja, din care detaliile își permit să lipsească. Dialogurile sunt destul de lungi și de didactice iar partitura muzicală refăcută pentru spectacolul de pe scena de teatru de aceiași Elton John și Tim Rice, este parcă mai săracă decât coloana sonoră a filmului - din spectacolul de teatru de exemplu, lipsește celebrul cântec In the jungle the mighty jungle pe care, mărturisesc, l-am așteptat cu voluptate și a cărui absență mi-a declanșat un puternic sentiment de frustrare!

În versiunea sa de teatru muzical, Lion King este mai ales un spectacol fantastic adresat ochilor cu sonorități africane, mai ales de percuție, ca acompaniament principal. Două mari loji din avanscenă sunt tixite cu instrumente de percuție dintre cele mai ciudate pe care doi muzicieni le mânuiesc cu măiestrie. Pe scenă fiecare actor trebuie să fie cântăreț, dansator, circar și păpușar în același timp. Reușita este deplină. Trupurile sunt, în majoritatea lor, sculptate parcă în abanos. Măștile, costumele și soluțiile pentru momentele de cavalcadă sunt simple, originale și mai ales spectaculoase: leii au pe cap măști enorme care impun teamă și respect și care, printr-un procedeu ingenios, atunci când interpretul se apleacă, coboară și îi ascund chipul dând iluzia credibilă a unui animal în poziție de atac; costumul de zebră îmbracă dansatorul la nivelul șoldurilor iar picioarele din spate ale animalului sunt acționate cu tije lungi care le mișcă în mers; același tip de costum și pentru panteră, doar că de data aceasta picioarele din față sunt acționate de aceleași tije lungi care le mișcă languros și insinuant; păsările mari sunt concepute ca marionete de dimensiuni impresionante în care interpretul este cuprins cu totul și pe care le acționează din interior; păsările mici sunt amplasate, după metoda caruselului, pe tije lungi ce sunt învârtite rapid; animalele grele, care îl calcă în galopul lor nebun pe Mufasa, au în față câțiva balerini costumați și apoi, vin din spate, fără număr datorită iluziei create de un imens cilindru pe care sunt lipite siluete de mucava rotite conform principiului flașnetei…. Un interpret pășește delicat, în patru labe, având atașate de cele patru membre picioroange mai înalte în față și mai scurte la spate. Pe cap are o construcție luuuungă ce se termină în vârf cu botul, urechile și ochii unei girafe. Obții ușor 15 antilope în zbor dacă de capul și de brațele a cinci balerini atașezi câte trei animale de dimensiuni diferite. Le mai adaugi o instațatie simplă de fapt, în care un biciclist împinge în față nu o tonetă de înghețată, ci un sistem de roți de dimensiuni diferite de care sunt atașate antilope de mărimi diferite…Toate aceste animale umplu scena, dar umplu și sala prin care se plimbă degajat. Efectul este copleșitor iar aplauzele sunt declanșate în tunete de entuziasm furtunuos.

Am găsit formulată într-o cronică de la premieră, senzația pe care nu aș fi putut-o concretiza eu mai bine în alte cuvinte așa că, citez: You 'see' this show rather than 'feel' it. It is not really a conventional musical, but rather a piece of theatre with music. (David Heppell Oct 1999) adică Mai degrabă "vezi" spectacolul decât îl "simți". Nu este un musical în sensul tradițional al cuvântului ci mai degrabă o piesă de teatru cu muzică. Un alt cronicar aprecia în același moment că avem în față one of the most spectacularly staged shows you will ever see/ una dintre cele mai spectaculoase montări scenice ce pot fi văzute vreodată (Geoff Jones 16 octombrie 1999). Aceste cuvinte sunt valabile și astăzi, după 15 ani de la data în care ele au fost scrise. Concluzia: spectacolul cu Lion King de pe scena Lyceum Theatre din Londra trebuie neapărat văzut și mai ales trăit. Este o experiență cu adevărat extraordinară ce marchează un moment de referință în istoria teatrului muzical.

Cristina Sârbu