ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Cronici Înapoi

Când Enescu era copil - povestea lui 'Jorjac' pe înțelesul copiilor, în Elveția

Publicat: luni, 19 Mai 2014 , ora 14.34

Spectacolul "Când Enescu era copil", organizat de Asociația Dalcroze România, cu sprijinul Institutului Cultural Român, a avut loc sâmbăta trecută 17 mai la Institutul Jaques-Dalcroze din Geneva. Un spectacol interactiv cu o prezentare documentată a copilăriei lui George Enescu, intercalată cu momente de recital violonistic susținute violonistul Bogdan Zvorișteanu: Lăutarul din Suita "Impresii din copilărie" și Sonata a III-a în caracter popular românesc (pian: Katia Ivanova și Petru Voinescu). Partea a doua a propus copiilor un atelier de ritmică - mișcare corporală inspirată de Rapsodia I de George Enescu, atelier susținut de Anne Claire-Ray Bellet, profesoară la institutul elvețian care a găzduit spectacolul adresat copiilor cu vârste de peste 4 ani.


Anne Claire-Ray Bellet
, care are o experiență de peste 20 de ani în educația muzicală Dalcroze ne spune cum au reacționat cei mici la întâlnirea cu Enescu:

Ce este interesant este că atunci când vorbeam și ascultam erau în cu totul altă stare de spirit decât atunci când erau în mișcare. În momentul în care au luat eșarfele și s-au mișcat pe muzica lui Enescu am avut sentimentul că au fost pătrunși de muzică, s-au întâlnit cu ea. Când doar ascultă sunt mult mai distanți. Chiar și eu personal, când mi s-a propus să fac ceva cu Rapsodia Română, am zis: hm, ce pot să fac? Dar din momentul în care am ascultat-o corporal am încercat să-i descopăr mișcarea cu propriul corp. Și am descoperit un alt autor. Am înțeles luminile, sunetele, ritmul. E o muzică complexă. Și de fapt ce mă frapează cel mai mult astăzi este că în muzica simfonică îl știam pe Enescu influențat de Brahms și de marile curente orchestrale, Wagner. Găsesc că în muzica pentru vioară este într-adevăr în căutarea izvoarelor, a sinelui. Sunt ritmuri neregulate, sunt game orientale, minore. Ce e clar, copiii au avut o mare șansă să asculte un violonist de o asemenea calitate, pentru că de fapt asta este și ideea: copiii trebuie să asculte muzică de calitate pentru a o putea iubi.


Violonistul Bogdan Zvorișteanu, concert-maistru al Orchestrei Suisse Romande din Geneva, a vorbit despre relația sa cu muzica lui George Enescu:

Îmi aduc aminte că am studiat cu tatăl meu Sonata I de Enescu, o sonată pe care de fapt niciodată n-am auzit-o în concert. Dar pentru mine a fost un început excelent, după care mult mai târziu Sonata a II-a de Enescu, iar chiar cu câteva zile înainte de Revoluție a fost concursul de interpretarea a Sonatei a III-a în stil popular românesc de George Enescu. Se ținea la Oradea și atunci într-adevăr am intrat foarte mult în profunzimile acestei sonate și am apreciat-o enorm. Mi-am dat seama cât de multă bogăție este în compoziția lui Enescu, cât de mare sensibilitate a avut acest om. Ce mi-aș dori încă să fac sunt "Impresiile din copilărie", în care iată cunosc prima parte, Lăutarul. Din păcate muzica simfonică, o singură dată a făcut-o când am cântat Suita I de Enescu la București, cu Orchestra Suisse Romande în Festivalul Enescu, și am senzația că de fapt nu a fost înțeleasă. Nici de către dirijor, nici de către colegii mei muzicieni, pentru că este o muzică în care ar trebui să cunoști un pic istorie, să știi un pic de unde vine. Este atât de multă copilărie în muzica lui, dar copilărie nu în sensul naiv, ci în sensul în care el și-a trăit copilăria foarte impresionat de tot ce a văzut jur. În muzica lui găsim foarte mult din sufletul românesc, de fapt.

Ana Voinescu