Luni, 27 mai 2013 - în cadrul Săptămânii internaţionale a muzicii noi - Sala Mare a Operei Naţionale Bucureşti a găzduit premiera absolută a spectacolului «Visătorul trezit» al Mihaelei Vosganian.

Ca la toate spectacolele Mihaelei Vosganian - căci este întotdeauna vorba de spectacol complex, o dovedeşte şi numele ansamblului "Inter-Art" în care Mihaela Vosganian colaborează cu personalităţi artistice din România şi din străinătate, unindu-şi forţele şi cu "Asociaţia Română a Femeilor în Artă" (ARFA) - publicul este invitat să intre pregătit pentru o experienţă inedită, menită să-i stimuleze imaginaţia şi să-i redeschidă mintea şi sufletul pentru povestea purtătoare de tâlc şi adevăr. Întoarcerile la izvoare străvechi, la sacru şi ritual, la simbol şi înţeles profund sunt tot atâtea surse de inspiraţie pentru un artist cultivat, rafinat, curios şi imaginativ care (îşi) propune cu fiecare nouă lucrare o experienţă de cunoaştere ce poate căpăta, pe rând, atribute diverse de la oniric la suprarealist. Dialogul intercultural este omniprezent, atât compozitoarea cât şi interpreta/performera fiind intim familiarizate cu muzicile unor civilizaţii de legendă. Cu migala unui îndrăgostit pătimaş, Mihaela Vosganian a reuşit să găsească şi să adune într-o colecţie spectaculoasă, instrumente vechi ce stau alături de sofisticate instrumente electronice, într-o perfectă armonie. Prin sonorităţile lor, toate aceste instrumente poartă ascultătorul dincolo de graniţele amintirilor despre trecut sau a deschiderilor către viitor. Un univers sonor ce copleşeşte şi atrage cu forţa unui necunoscut plin de taine minunate în care se vorbeşte, senin sau contorsionat, simplu sau complicat, visător sau teluric despre viaţă şi moarte, în complexa simplitate a acestor două adevăruri asupra cărora omul nu are nicio putere, pe care le poate doar înţelege sau nu.

Înainte de începerea spectacolului am căutat un minim ajutor în programul de sală. Am aflat din textul tipărit că este vorba de o… "Operă transrealistă în şapte tablouri, 'Visătorul trezit' este un spectacol gândit de autoarea Mihaela Vosganian pentru un ansamblu de solişti, actori păpuşari, grup vocal, orchestră şi dansatori, incluzând momente de ilustraţie video, dans sau sunete procesate. Forma experimentală, inedită a 'Visătorului trezit', este o continuare firească a viziunii suprarealiste creatoare care a stat la baza spectacolului, intenţia autoarei fiind aceea de a realiza un nou tip de opus care ilustrează conceptul de transrealism arhetipal.

O viziune nouă, transrealismul arhetipal, îşi propune să recupereze funcţiile arhetipale ale artei (spre exemplu funcţia ritualică, catarctică, extatică), dar şi să exprime o nouă formă suprarealistă, explorând subconştientul, accesând anumite tehnici onirice şi, totodată, recuperând tiparele sau prototipurile specifice civilizaţiilor arhaice.

Arhetipalul este ilustrat în spectacol nu doar în plan tridimensional, ci şi cvadridimensional, într-un demers artistic ce vizează experienţa actului visării conştiente - fie ea de tip şamanic, hipnotic sau holotropic - prin muzică, mişcare, dans, cuvânt şi efecte vizuale. Astfel, cele şapte tablouri şi prologul vor aduce în faţa spectatorilor tematici precum şamanismul şi creaturile totemice, cele patru elemente, ritualuri şi ceremoniale de iniţiere, măşti şi vise."

Mărturisesc, la un prim contact cu lucrarea atât de ambiţioasă şi de originală, cu siguranţă multe dintre înţelesuri şi mesaje mi-au rămas încă ascunse. Ceea ce am apreciat fără rezerve este complexitatea unei partituri gândită în cele mai mici detalii chiar dacă pe scenă, evoluează, în paralel, mai multe grupuri instrumentale împreună cu orchestra din fosă, actori, cântăreţi, cor, balerini.... Desigur, concepţia regizorală a lui Alexander Hausvater- un maestrul al spaţiilor mari suprapopulate pe scenă - permite funcţionarea acestui mecanism imens şi complicat. La frumoasa împlinire a întregului ajută bagheta fermă a dirijorului Tiberiu Soare şi profesionalismul unor intrumentişti şi cântăreţi experimentaţi, implicaţi şi creatori.

Textul poveştii/evocării/ritualului este semnat de Varujan Vosganian şi Armine Vosganian. Cei doi soţi, Mihaela şi Varujan Vosganian nu sunt la prima colaborare artistică - amintesc aici spectacolul "Jesus with a Thousand Arms" (Iisus cu o mie de braţe), o metaforă ce împleteste creştinismul cu budhismul - şi astfel, pentru că cei doi creatori simt şi gandesc la fel, cuvantul este suport şi motor pentru muzică iar muzica este şi ea, suport şi împlinire pentru cuvant. Ar trebui comentat mult şi amănunţit încă despre coregrafie, scenografie şi costum, light design şi alte 1001 de detalii despre tot ce se petrece pe scenă şi dincolo de scenă dar… pentru a putea face asta şi a nu greşi sau minimaliza vreo componentă esenţială, ar trebui să mai văd spectacolul de câteva ori. Aş înţelege atunci mai bine drumul si conexiunile poveştii. Sper să am ocazia şi aştept ca acest "Visător trezit" al Mihaelei Vosganian, spectacol în care au fost implicate forţe uriaşe artistice şi tehnice, să rămână pe afişele operetei bucureştene pentru ca toţi cei interesaţi să îl poată vedea şi aprecia.