Moment festiv pe scena Ateneului Român sâmbătă, 23 martie 2013. Unul dintre acele momente care poate, am putea să-l considerăm că s-a înşirat în seria unor nenumărate evenimente care l-au avut în prim-plan, de-a lungul timpului, pe Valentin Gheorghiu, pe scena acestui edificiu de cultură muzicală românească. Valentin Gheorghiu, la 85 de ani, în compania lui Gabriel Croitoru şi Marin Cazacu - un recital cameral remarcabil, fermecător în plan interpretativ, impecabil în maniera tehnică. O sală care s-a bucurat de un asemenea moment.

În public s-a aflat şi Ioan Hollender: «Pentru mine este un moment emoţionant şi este într-adevăr o serbare, ca să-l reaud din întâmplare astăzi, aici.»

Sonata Kreutzer pentru pian şi vioară de Ludwig van Beethoven, Trio Dumky de Antonin Dvorak şi, ca bis, partea lentă a Trio-ului semnat de Valentin Gheorghiu, evocând personalitatea lui Ştefan Gheorghiu, profesorul lui Gabriel Croitoru şi decenii de-a rândul, partenerul de muzică de cameră al lui Valentin Gheorghiu.

La finalul acestui recital, l-am întâlnit în sală şi pe Cristian Mandeal: «Ce-a fost în seara aceasta, a fost, ca să-l citez chiar pe Valentin Gheorghiu, un concert demonstrativ, adică un concert în care s-a dorit a arăta, o dată, faptul că un muzician nu îmbătrâneşte niciodată - la 85 de ani, Valentin este la fel de tânăr. Este mai mult decât o aniversare, este o permanenţă, Valentin Gheorghiu este de când ne ştim noi modelul, idolul, iubitul nostru, cel la care ne raportăm de fiecare dată când vorbim despre muzicianul pur, când vorbim despre muzicianul dezinteresat, dăruit, frumos în naivitatea lui, naiv în frumuseţea lui. O figură care, încă din viaţă a devenit legendară şi care va dăinui probabil peste veacuri în spiritualitatea noastră, în amintirile, în prezenţele noastre.»