Anul Verdi este sărbătorit pretutindeni în lume. Nu putea fi altfel la, poate, cea mai importantă scenă lirică a lumii astăzi, cea a Operei Metropolitan din New York, unde am urmărit sâmbătă, 9 martie 2013, o răscolitoare versiune a operei Don Carlo. Răscolitoare prin forţa expresivă a cântului şi jocului actoricesc al unor celebre voci: Ramon Vargas în Don Carlo, Dmitri Hvorostovsky în rolul Marchizului de Posa, Barbara Frittoli, cea care a întruchipat-o pe Elisabetha de Valois şi, nu în ultimul rând, unul dintre veteranii scenelor de operă, Ferruccio Furlanetto în rolul Regelui Filip al II-lea. Un cvartet de adevărate vedete, cărora li s-a adăugat mai puţin cunoscuta dar excelenta mezzosoprană rusă Anna Smirnova, întruchipând-o pe prinţesa Eboli.

Destul de rar mi-a fost dat să asist la o reprezentaţie atât de unitară din punct de vedere vocal, cu prestaţii care au reuşit să pătrundă esenţa partiturii verdiene, una dintre cele mai dramatice şi mai pasionale de altfel, cu minunate cantilene, cu forţă şi dinamism - o partitură condusă excelent de la pupitrul dirijoral de maestrul Lorin Maazel, într-o formă de invidiat la cei 83 de ani pe care i-a împlinit în urmă cu doar câteva zile.

Don Carlo de Verdi a ajuns pe scena Operei Metropolitan la cea de-a 206-a reprezentaţie - o serie deschisă în 1920, când acest titlu verdian era aproape necunoscut în America. Iar actuala versiune, ce beneficiază de o foarte reuşită punere în scenă, cu decoruri în tonuri întunecare şi o semiobscuritate ce străbate toate cele cinci acte, potenţând încărcătura emoţională a muzicii, poartă semnătura unui regizor englez, Nicholas Hytner, care şi-a făcut debutul american în 2010, cu această producţie.