Joi, 31 mai 2012, la Opera din Timişoara s-a încheiat o nouă ediţie a tradiţionalului festival, care a propus un adevărat foc de artificii. S-a încheiat în forţă, pentru că în Gala de operă, operetă şi balet au evoluat artişti excepţionali din ţară, din străinătate, desigur, foarte mulţi ai teatrului, dar de o calitate cu totul deosebită. La pupitru s-au aflat alternativ, într-un joc amuzant, Victor Dumănescu şi David Crescenzi.

Opusurile propuse au fost foarte diferite şi extrem de bine alese, aşa încât totul a avut tensiune, a avut strălucire: au fost opere precum "Paiaţe", "Tosca", "Attila", "Bărbierul din Sevilla", "Gioconda", "Elixirul dragostei" ş.a.m.d.

Am descoperit, de exemplu, în baritonul Bogdan Zaharia un tenor excepţional - a fost debutul său ca tenor în aria din actul 3 din Tosca. Sper să aibă o traiectorie cu totul specială. Am aplaudat-o realmente impresionată pe Dragana Radakovic - o soprană minunată din Serbia, dar şi pe Sabina Puertolas, pe care am mai ascultat-o, dar e într-un progres deosebit - ea cântă deja cu José Carreras şi cu alte celebrităţi prin lume. Pe lângă ei, a venit Alexandru Moisiuc după multă vreme pe scena de acasă, şi chiar a impresionat în "Gioconda" şi "Don Carlo". Excelentă a fost mezzosoprana Gabriela Varvari în "Rosina", o arie de rezistenţă. Tony Bardon a reeditat succesul pe care l-a avut la Cluj acum câteva zile - culegând aplauze furtunoase în "Elixirul dragostei", pe care l-am comentat, de asemenea. Lăcrămioara Cristescu a abordat alături de coreeanul Kim In Hui - el fiind o voce baritonală cu totul deosebită - un repertoriu dramatic în duetul din "Aida" şi exemplele ar putea să continue, toate aceste repere alternând cu momente coregrafice deosebit de bine realizate din "Romeo şi Julieta", "Corsarul" sau "Lacul lebedelor".

Am trăit o seară cum n-am mai avut prilejul de mult să regăsesc în stagiunea noastră, în festivalurile noastre; un concert de anvergură, realmente un foc de artificii, pe care o să-l păstrez încă multă vreme în memorie. Festivalul s-a încheiat aşa cum probabil şi-au dorit şi sala arhiplină, dar, bineînţeles, şi organizatorii.