Între 9 şi 11 mai 2012 s-a desfăşurat la Centrul cultural al Ungariei din Bucureşti ediţia cu numărul opt al festivalului-concurs de promovare a muzicii scrise de compozitori maghiari. La această competiţie s-au înscris 26 de concurenţi, dintre care 16 au trecut de proba eliminatorie şi până la urmă 15 s-au prezentat în faţa juriului, din care am făcut şi eu însămi parte. Preşedinte a fost maestrul Ludovic Bascs, iar ceilalţi trei membri, Manuela Giosa de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Ioan Dobrinescu, colegul nostru de la radio şi, nu în ultimul rând, Toth Istvan, iniţiatorul concursului, fost director al Centrului cultural al Ungariei. Tinerii din Bucureşti şi din ţară au avut cu toţii de câştigat, mai cu seamă că juriul a fost pe cât se poate de onest şi pe cât s-a putut a avut doar doza minim necesară de subiectivism artistic. S-a ţinut cont, în primul rând, de nivelul fiecăruia de a face muzică, pe data respectării cât mai stricte a partiturii. Alături de opusuri de Liszt, Bartok, Kodaly, precum şi a altor compozitori maghiari, în programele participanţilor au fost şi cele ale creatorilor universali.

Premiul publicului le-a revenit fraţilor Olah, Mathias-celo şi Boglarka-pian, de la Academia de muzică din Cluj. Al treilea, Elida Tîrţopan şi Ioana Cojuharov de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti. Al doilea, Sânzianei Mircea-pian, de la Universitatea din Koln şi primul lui Szasz Magor-contrabas, care a cântat cu Viorica Boerescu, cadru didactic la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Cele opt ediţii ale concursului au creat tradiţie în România, iar premiile, modeste ca sumă, sunt importante prin recitalurile pe care le vor susţine câştigătorii în toamnă, la Roma, premiul I, la Viena, premiul al doilea şi la Praga, premiul al treilea. Modelul concursului ar fi de copiat. Pe când la Centrul cultural din Paris, de exemplu, un concurs de promovare a muzicii româneşti?