Suntem din nou în septembrie şi recunosc că îmi amintesc cu o oarecare nostalgie de aceeaşi perioadă din anul trecut, când în plin Festival Enescu asistam în fiecare seară la concertele propuse de Piaţa Festivalului "George Enescu". Seară de seară, un nou concert în aer liber, o nouă atmosferă, toate dominate de aceeaşi vibraţie caldă cu uşoare inflexiuni tomnatice.

În întâmpinarea nostalgiei mele a venit Festivalul Nocturne Baroce, desfăşurat în fiecare seară de la ora 20.30 pe esplanada Bibliotecii Naţionale. Festivalul a început luni, 3 septembrie, şi prima seară i-a adus în faţa noastră pe Olivia Iancu la lăută, pe Claudiu Lobonţ la theorbă, iar apoi, după un intermezzo poetic (la propriu) susţinut de actriţa Adina Cristescu, pe chitariştii Maxim Belciug şi Tiberiu Gogoanţă.

La genul acesta de evenimente, importantă e mai ales atmosfera. Iar cea de luni seară a fost una cât se poate de romantică, chiar dacă, până la o oră relativ târzie, am audiat muzică barocă. Chiar şi Dâmboviţa a luat o nouă faţă, părând că reflectă lucirile limpezi ale pieselor propuse. Între acestea, opusuri semnate de compozitori precum Johann Sebastian Bach, John Dowland, Robert de Visée, Georg Friedrich Handel sau Antonio Vivaldi, între altele.

Cei patru muzicieni au creat împreună un program coerent. Chiar dacă seara a fost împărţită în două momente, mi s-a părut că a existat un liant indestructibil între cele două, primul pregătindu-l pe cel de-al doilea, iar acesta din urmă menţinând vraja instaurată de cel dintâi. Intermezzo-ul amintit mai devreme şi-a avut rolul său determinant în omogenizarea întregii seri prin recitarea de către actriţa Adina Cristescu a două Sonete de Shakespeare.

Faptul că toate scaunele au fost ocupate şi că mulţi s-au aşezat pe treptele instituţiei nu a fost surprinzător. Sunt la curent cu faptul că bucureştenii sunt amatori de astfel de evenimente. De fapt, ce mod mai plăcut de a încheia o zi de muncă ar exista decât asistând la un astfel de recital?

Pe caietul-program al Festivalului apare, printre altele, un citat de Albert Camus: "Muzica cu adevărat roditoare, singura care ne mişcă şi pe care o apreciem cu adevărat, este muzica ce ne invită la visare şi inhibă raţiunea şi analiza. Nu trebuie să-ţi doreşti mai întâi să înţelegi şi apoi să simţi. Arta nu tolerează raţiunea." Cred că mulţi dintre cei aflaţi în public au simţit asta pe pielea lor aseară.

Dacă vreţi şi dumneavoastră să vă lăsaţi raţiunea inhibată, pentru a purcede la visare, o puteţi face în fiecare seară, de la aceeaşi oră 20.30, până în 8 septembrie.