În cadrul Proiectului Sâmbăta sonoră - propus de Asociaţia "Jumătatea plină" şi Centrul Naţional al Dansului în scopul promovării creaţiei sonore, radiofonice şi muzicii contemporane - s-a desfăşurat miercuri, 26 ianuarie 2011, în Sala Rondă a Centrului Naţional al Dansului, o conferinţă-eveniment. Susţinută de Frédéric Bevilacqua, cercetător specializat în analiza gesturilor în muzică şi artele spectacolului la IRCAM - Institutul de cercetare şi coordonare acustică-muzicală din Paris, conferinţa a însemnat un prilej potrivit pentru a aborda relaţia dintre muzică şi tehnologie dintr-o nouă perspectivă.

Invitat în ţara noastră la iniţiativa Institutului Francez din Bucureşti, Frédéric Bevilacqua a răspuns întrebărilor unei audienţe alcătuite aproape în exclusivitate din tineri, conferinţa având încă de la început un caracter interactiv. Printre subiectele propuse de cercetătorul francez s-a numărat conexiunea dintre Media digitală - un domeniu nou al tehnologiei de astăzi -, sunetul muzical şi gestul coregrafic. Experimentele au început odată cu inventarea, în 1928, a thereminului - unul dintre primele instrumente electronice analoge cunoscute - şi au ajuns la rezultate surprinzătoare, unul dintre procedeele folosite de cercetătorii IRCAM fiind cel al augmentării instrumentelor muzicale, a mişcărilor de dans şi chiar a unor obiecte.

Unul dintre exemplele vizionate şi comentate împreună cu Frédéric Bevilacqua în cadrul conferinţei a adus în prim-plan vioara augmentată a muzicienei Mari Kimura din Statele Unite ale Americii, care, prin senzori de mişcare - practic, impulsuri datorate mişcării arcuşului - transmitea computerului, cu care "comunica" prin intermediul unei mănuşi speciale, informaţii sonore care erau imediat preluate şi prelucrate. Se pare că în domeniul artei sunetelor a început o nouă eră, în care rolul computerului se apropie, din ce în ce mai mult, de cel al unui instrument muzical cu drepturi depline.