Thomas Hampson este recunoscut ca fiind cel mai mare bariton american de astăzi şi, de curând, cânta la opera din New York împreună cu Angela Gheorghiu. Însă nu mai apăruse la Paris de aproape zece ani. Publicul francez nu l-a uitat pe baritonul înalt şi carismatic care îl sedusese atunci, în limba franceză, la Opera Bastille... chiar dacă este american.

Duminică 16 ianuarie 2011, nu au rămas locuri libere la recitalul lui de la Theatre des Champs Elysées. Cu diferenţa că Thomas Hampson este o excepţie în programele pariziene: nu este un tânăr în vogă aşa cum este Jonas Kaufmann sau Joyce di Donato, dar un artist matur şi instalat de multă vreme în panteonul internaţional. Acompaniat de Wolfram Rieger, un pianist uluitor care parcă îi citea gândurile, Thomas Hampson a propus un program foarte personal şi eclectic - Schubert, Mahler şi, mai ales, cântece americane de Samuel Barber.

Vocea lui, voluptuoasă dar şi luminoasă, corespunde foarte bine acestui repertoriu. Puterea vocii dar mai ales intensitatea cu care el trăieşte fiecare moment şi expresivitatea chipului său, sunt două din motivele pentru care el trebuie auzit în concert. Personajul, la fel ca şi tehnica şi frazarea, este foarte îngrijit. Chiar poate un pic prea mult mai ales în Mahler, unde lipseşte o anumită spontaneitate.

Dar Thomas Hampson nu este implicat numai pe jumătate în ceea ce face şi fiecare virgulă, fiecare respiraţie este în aşa fel gândită să-şi atingă ţinta. El ştie cum să atragă publicul în lumea lui şi nu îl lasă să-i scape.