Luni, 12 decembrie 2011, a avut loc la Centrul Cultural al Republicii Ungare un eveniment special dedicat memoriei lui Franz Liszt, compozitor de la a cărui naştere se împlinesc anul acesta 200 de ani. Gazdele serii au fost Bretter Zoltán, directorul centrului, realizatoarea de emisiuni Simonffy Katalin şi istoricul Adrian Majuru. Artiştii de pe afişul acestui recital au fost pianiştii Csiky Boldizsár, Viniciu Moroianu, Dolores Chelariu şi violonistul Csendes László. Fiecare muzician a încercat prin prestaţia sa să aducă publicului puţin din esenţa muzicii lui Liszt, lucrările prezentate purtând toate semnătura marelui compozitor.

Repertoriu exclusiv sub semnătura lui Liszt

Programul a debutat cu Valleé d`Obermann interpretat la pian de Csiky Boldizsár. A venit apoi rândul violonistului László Csendes, acompaniat la pian de Dolores Chelariu, să ofere lucrările Romance Oublieé şi La lugubre gondola. La finalul primei părţi, pianistul Viniciu Moroianu a interpretat Eglogue din Anii de pelerinaj şi Les jeaux d'eaux a la villa d'este. În pauza recitalului am putut urmări un documentar realizat de Simonffy Katalin, despre şederea lui Liszt la Bucureşti în 1846. În cea de-a doua parte am putut asculta Canzone şi Tarantella în interpretarea lui Csiky Boldizsár, Die drei Zigeuner cântat de Csendes László şi Dolores Chelariu.

Însemnătatea personalităţii marelui compozitor

În final am audiat Rapsodiile nr. 3 şi nr.20 în interpretarea lui Viniciu Moroianu, care după recital ne-a vorbit despre însemnătatea personalităţii lui Liszt:

«Este un compozitor extrem de important atât pentru istoria muzicii universale, cât şi pentru pianişti, în sensul că scriitura lui de pian a marcat o adevărată revoluţie în abordarea instrumentului - abordarea coloristică, simfonică -, în stârnirea celor mai adânci şi variate sentimente pe întreaga claviatură. O muzică extraordinar de adecvată dispoziţiei clapelor pianului şi, în acelaşi timp, o moştenire pianistică uriaşă. Este vorba despre sute de ore de muzică. Astăzi, la 200 de ani de la naşterea sa, încă se cântă foarte puţin şi se cunoaşte foarte puţin din creaţia lui, din transcripţiile lui, care în epocă au jucat rolul unei "mass-medii" culturale.

Într-un cuvânt este un compozitor care mă marchează profund, pe care îl simt foarte apropiat prin sinceritatea sentimentelor lui, prin bogăţia armonică şi o muzică foarte inspirată, cu o alchimie sufletească ce îmi este foarte aproape.»