Printre cele peste 90 de manifestări programate în Festivalul "Viaţa e frumoasă", s-au regăsit şi conferinţele sau mesele rotunde pe teme diverse, una dintre acestea referindu-se la relaţia "de la teatru la musical, contribuţii româneşti la istoria şi devenirea genului", moderată de Maria Zărnescu, profesor la UNATC, dar ani la rând redactor Radio, dialogând cu personalităţi precum regizorii Sanda Manu sau Răzvan Dincă, experimentatul libretist şi realizator Octavian Sava, actori şi creatori în domeniul musicalului. Într-o manieră lejeră, extrem de agreabilă, s-a vorbit despre legătura între cele două genuri, despre dificultăţile şi costurile unei super-producţii, despre multiplele calităţi pe care trebuie să le întrunească un interpret de musical. Publicul a fost alcătuit din studenţi "aduşi" de profesori, dar din păcate… doar atât.

Romeo şi Julieta regândit

Apoi, la Teatrul de Operetă s-a derulat spectacolul susţinut de Compania de balet din Bratislava, propunând Romeo şi Julieta pe muzică de Prokofiev, în viziunea coregrafică a lui Mario Radacovsky, dramaturgia semnată de Miroslava Kovarova, decorurile imaginate de Marek Holly şi costumele schiţate de Dorota Cigankova şi Diana Strauszova. Este, de fapt, o regândire a celebrului subiect desprins din piesa shakespeareană, pentru că această Julieta (Veronika Holla) se află permanent în scenă şi în prim-plan. Romeo (Peter Dedinsky) rămâne destul de şters, tratat doar ca un "însoţitor" al fetei, un partener al lui Mercutio (probabil Arthur Abram) sau un rival cu care se înfruntă Thybalt (să fi fost Daniel Corbeil?…), aceştia mult mai pregnant reliefaţi ca tipologie şi implicare scenică, în timp ce personaje precum Lorenzo sau Doica dispar pur şi simplu.

Devine cumva impropriu să mă refer la decor, pentru că se apelează la o cortină neagră de fundal, care se închide sau se deschide parţial, lăsând să fie luminat un spaţiu în roşu sau orange, singurele elemente de recuzită fiind o banchetă şi un pat care, în final, devine catafalc. Costumele sunt destul de moderne, băieţii purtând tricouri, costume de stradă sau fracuri, iar fetele rochii multicolore cu o croială lejeră, cuplul de îndrăgostiţi având, firesc, veşminte albe, iar Thybalt - negre.

Ansamblu cu posibilităţi de ordin tehnic limitate

Pe lângă simplificarea poveştii şi încercarea de a crea tipologii, despre concepţia coregrafică se poate spune că s-a raportat la posibilităţile de ordin tehnic ale ansamblului, renunţând la poante şi mişcări complicate, deci la performanţă, utilizând doar câteva "scheme" şi combinaţii ce revin în special în dansurile de grup, totul desfăşurându-se cu intenţia de a readuce pe scenă eroi îndrăgiţi, evoluând cu sinceritate şi expresivitate pe o partitură excelent cântată… pe CD, într-o seară agreabilă pentru spectatorii neavizaţi şi dezamăgitoare pentru cei care ştiu ce înseamnă balet şi care, probabil, aşteptau să urmărească, într-adevăr, o trupă de marcă, într-o coregrafie cel puţin interesantă. De ce oare numele soliştilor au fost doar enumerate în program, fără a se menţiona şi personajul pe care îl întrupau, nu am înţeles…

Ediţia trecută a propus o gală de balet destul de eterogenă, dar cu câteva "vârfuri"; acum a sosit un spectacol cu Romeo şi Julieta în maniera apreciată la Bratislava…