… este genericul proiectului iniţiat de două compozitoare de origine română, care sunt şi surori: Dana Cristina Probst şi Adina Dumitrescu. Cele două surori compozitoare sunt rezidente în Austria, la Viena, respectiv în Finlanda, la Tampere. Li s-a alăturat în organizarea proiectului clarinetistul finlandez Mikko Raasakka. Proiectul constă în câte două concerte de muzică nouă şi trei ateliere de compoziţie, respectiv de clarinet, care au avut loc la Viena între 17 şi 20 octombrie 2011. La Helsinki şi la Tampere se vor desfăşura între 30 octombrie şi 2 noiembrie anul curent.

Lucrări scrise de 14 compozitori sunt interpretate de flautista Sylvie Lacroix şi de clarinetistul Mikko Raasakka. Proiectul este susţinut de numeroase instituţii, printre care Universitatea de muzică şi arte dramatice din Viena, Conservatorul din Viena, Ambasada Austriei la Helsinki, Uniunea Compozitorilor din Austria, Akademia Sibelius din Helsinki, Arts Council of Finland (Comisia centrală pentru artă din Finlanda), Foundation for the Promotion of Finnish Music (Fundaţia pentru promovarea muzicii finlandeze), Gesellschaft zur Förderung österreichischer Musik (Societatea pentru sprijinirea muzicii din Austria) şi altele.

Clarinetul - personajul principal

Am ascultat recitalul de clarinet de joi, 20 octombrie, de la galeria Alte Schmiede din Viena (Fierăria veche), recital pre- şi postfaţat de lucrări ale celor două compozitoare române. Piesa Necklace (Colier) pentru clarinet bas de Adina Dumitrescu a deschis seara. Ea s-a dorit a fi "un colier oferit clarinetului bas, subliniind, ca un accesoriu vestimentar, personalitatea instrumentului" (am citat cuvintele compozitoarei). Personal am înţeles-o ca pe o preumblare a unui personaj ritmic creionat lejer. În jurul acestuia se ivesc pe alocuri broderii decorative. Limpezimea şi relativa simplitate a firului conducător conferă piesei coeziune şi miez. Mersul fluid este întrerupt de exclamaţii, avertizări, poate râsete, imprecaţii ritmizate, atenţionări. O curioasă punctuaţie onomatopeică se adaugă efectelor instrumentale. Pe alocuri strigătele ar fi putut părea scurile, dar nu într-atât încât să ameninţe echilibrul întregului.

Piesele Asteletsa de Jukka Tiensuu (1999) şi vers les quatre points [spre cele patru puncte] de Dana Cristina Probst (2011) au pus în valoare nu doar sonorităţile multiple ale clarinetului, ci şi factorul spaţial, raporturi precum <aproape-departe>, <înainte, în mijloc, înapoi, lateral> şi altele. Clarinetistul a cântat din diferite unghiuri ale camerei, completând sugestia sonoră cu mişcări, gesturi şi paşi.

Lucrarea Danei Probst a constituit poate episodul cel mai interesant al serii. Piesa constă din patru secţiuni. Clarinetistul le interpretează din cele patru puncte, să spunem "cardinale" ale încăperii. Perindarea duce spre centru, unde cercul se închide. Notez doar câteva din însuşirile pe care le-am remarcat fugar: informaţie pregnantă şi bogată, distribuită economic; secţiuni bine individualizate expresiv; o gama largă de "afecte" precum strigăt, şoaptă, interogaţii, suspensii; toate acestea rostite concis.

Organizarea unui asemenea proiect este totodată o dovadă a creditului de care se bucură atât Adina Dumitrescu, cât şi Dana Cristina Probst printre ascultătorii şi cunoscătorii muzicii noi din Austria şi Finlanda.