Vineri, 14 octombrie, a avut loc în Studioul "Mihail Jora", primul concert din noua stagiune a Orchestrei Naţionale Radio, sub bagheta cunoscutului dirijor Christian Badea. Programul a cuprins o lucrare din repertoriul românesc de sfârşit de secol XX şi două lucrări ale unor compozitori ruşi, datând aproximativ din aceeaşi perioadă - începutul secolului precedent, dar diferite din punct de vedere stilistic. Este vorba despre Concertul pentru vioară şi orchestră de Alexandr Glazunov, tributar unui romantism târziu şi muzica baletului Ritualul primăverii de Igor Stravinski, una dintre lucrările care marchează începutul modernismului în muzică.

Iată ce ne-a declarat Christian Badea despre programul ales:

«Programul din această seară a vrut să fie un program mai interesant, nu neapărat original - fiindcă de fapt Glazunov este o piesă destul de veche şi foarte cunoscută. Sărbătoarea primăverii nu şi-a pierdut nici măcar un pic din originalitate, din prospeţime şi din forţa pe care o are, în ciuda faptului că împlineşte 100 de ani. M-a bucurat faptul că am putut să pun şi o piesă românească - ceea ce încerc să fac întotdeauna în programele mele - de un compozitor contemporan, care este o piesă originală, o piesă interesantă şi care a plăcut publicului. Îmi place felul în care scrie Irinel Anghel, atmosfera pe care o creează şi cred că, într-un fel, s-a legat un pic acest mister, această melancolie, în anumite momente, cu Concertul de Glazunov.»

Am întrebat-o pe compozitoarea Irinel Anghel cum ar descrie lucrarea Mondes impossibles, cu care a câştigat, în 1998, prima ediţie a Concursului Naţional de Creaţie organizat de Radiodifuziunea Română. Aceeaşi lucrare a fost selectată un an mai târziu, în 1999, la Concursul Tribunei Internaţionale a Compozitorilor de la Paris pentru a fi difuzată timp de un an în toată lumea.

«Lumile imposibile sunt lumile visului, lumile în care evadăm din realitate şi trecem peste graniţele a ceea ce ştim noi că este posibil şi intrăm în dimensiuni ce se combină, se întrepătrund, care fac apel la memoria noastră, la trecut, la proiecţiile noastre, să zicem, de viitor, totul într-un timp prezent multidimensional. Un fel de oglindă a lui "Alice în ţara minunilor", prin care trecem într-un mod magic şi ne întâlnim cu propriile noastre aspiraţii, acelea în care imaginaţia şi fantezia dau naştere unor noi structuri care ne scot din concret, din realul vieţii de zi cu zi, pentru a ne învăţa să visăm frumos.»

Christian Badea şi George Cosmin Bănică - o colaborare reuşită

În continuarea programului serii, Concertul pentru vioară în la minor de Alexandr Glazunov l-a avut ca solist pe George Cosmin Bănică, discipol al profesorilor Ştefan Gheorghiu, Modest Iftinchi şi Mihaela Martin, care din anul 2009 este concertmaistru al Orchestrei Tonhalle din Zürich. Violonistul a dedicat, de altfel, bisul interpretat în final - Lăutarul de George Enescu, memoriei maestrului Ştefan Gheorghiu. George Cosmin Bănică s-a aflat la prima colaborare cu Christian Badea, "o colaborare foarte reuşită", aşa cum ne-a declarat şi dirijorul la sfârşitul concertului.

Cel mai aşteptat moment al serii a fost lucrarea interpretată de Orchestra Naţională Radio în cea de-a doua parte, muzica baletului Ritualul primăverii de Igor Stravinski, o lucrare solicitantă pentru orchestră, în care Christian Badea a avut încă o dată ocazia să-şi arate măiestria.

Dirijorul ne-a vorbit în interviul realizat la finalul concertului despre colaborarea cu orchestra şi legătura sa cu muzica lui Stravinski:

«Am lucrat foarte bine cu orchestra, am avut destul timp, deci am putut să ne ocupăm de particularităţile acestei piese şi cred că a folosit, e o piesă care trebuie să fie în repertoriu, să fie cântată un pic mai des, pentru că niciodată interpretarea ei nu e uşoară, dar s-a lucrat serios.

Am făcut foarte mult Stravinski şi bineînţeles că îmi place. Întotdeauna este interesant, întotdeauna este o provocare, şi pentru dirijor - mai ales Sărbătoarea primăverii - şi pentru orchestră, fiindcă este o piesă dificilă. Este un moment în care într-adevăr simţi că ai un fel de munte de cucerit şi îţi dă o satisfacţie să o lucrezi.»