De multe ori, citind Balzac, Stendhal şi alţi romancieri mai mult sau mai puţin dedicaţi redării fidele a realităţii epocii, m-am întrebat cum era exact atmosfera în acele elegante saloane pariziene, în care intelectualii se adunau pentru conversaţii spumoase şi pentru muzică. Mi s-a întâmplat adesea să îmi doresc să fiu fost prezentă la una dintre aceste reuniuni ca să îl ascult pe Liszt, de exemplu. Această dorinţă mi-a fost împlinită la sfârşitul săptămânii care a trecut, mai exact sâmbătă, 23 iulie 2011, când Ţintea-Băicoi s-a învăluit în portativele unui festival muzical ce şi-a propus ca unor întrebări romantice, să dea răspunsuri contemporane.

Ţintea Muzicală, căci astfel s-a intitulat manifestarea organizată de compozitoarele Adina Dumitrescu şi Dana Cristina Probst, a avut la bază conceptul de salon, în cadrul căruia prietenii fac muzică de dragul muzicii şi nu de dragul spectacolului. Astfel panglica inaugurală a fost tăiată de muzicolog Haiganuş Preda-Schimek, care a rostit cel mai consistent şi bine documentat discurs introductiv pe care l-am auzit, depărtându-se semnificativ de acele alocuţiuni interminabile, stângace şi fade pe care le auzim în astfel de circumstanţe. A urmat apoi un recital "en famille" am putea spune, care s-a desfăşurat într-un cadru intim, în care ascultătorii - cel puţin aşa am simţit eu - erau uniţi de un sentiment de familiaritate. Mi se părea că toţi ne cunoaştem între noi, chiar dacă era pentru prima oară când ne aflam în aceeaşi cameră.

Valsurile op. 39 la patru mâini de Johannes Brahms, interpretate de Otto Probst şi de Mihail Vârtosu, au fost primele pe care le-am auzit. A urmat Sonata pentru violoncel şi pian nr. 1 op 38 de acelaşi compozitor, interpretată de Otto Probst şi de fiica acestuia, Maria Magdalena Probst, o tânără violoncelistă de 17 ani, temperamentală şi foarte talentată. Au urmat două lieduri de Brahms interpretate de soprana Cristina Radu acompaniată la pian de Mihail Vârtosu. M-am bucurat reascultând timbrul atât de special al sopranei, un timbru învăluitor, care s-a întins în sonorităţi de o profunzime insondabilă.

Partea a doua a recitalului a fost alcătuită mai ales din lucrări de Liszt - am uitat să vă spun că Brahms şi Liszt erau cei a căror memorie acest recital a fost menit să o onoreze - ocazie cu care în scenă a revenit soprana Cristina Radu pentru a da glas tulburătorului lied Pace non trovo şi mai serenului I vidi in terra angelici costumi, ambele pe versuri de Petrarca; aceasta după ce am auzit Dansul Ungar nr. 1 de Brahms, într-o adaptare pentru pian la patru mâini. Evenimentul a fost încheiat de o transcripţie pentru violoncel şi pian a celebrului Vis de dragoste nr. 3 de Franz Liszt, interpretat de Maria Magdalena Probst şi de Otto Probst.

Astfel a luat sfârşit o şarmantă dimineaţă scăldată în lumina unui soare bucuros de muzică, exact ca publicul venit la Ţintea.