Dirijorul Christian Badea şi ansamblul la pupitrul căruia s-a aflat în concertul din 29 iunie 2011, Bucharest Strings Orchestra, au ales un repertoriu dificil, cu lucrări de secol XX, dar şi o creaţie din perioada romantismului târziu.

Serata organizată de Asociaţia Cultuală Lanto arte a început cu superba Simfonie simplă de Benjamin Britten, în care muzicienii au creionat, în culori sonore diverse, caracterul celor patru părţi: astfel am putut asculta o primă parte clasică, luminoasă, urmată de o mişcare Pizzicato jucăuşă ce a contrastat cu sentimentalismul Sarabandei, pentru ca finalul lucrării să ne bucurăm de vigoarea şi prospeţimea acestui tânăr ansamblu.

Şi dacă în Simfonia simplă publicul a savurat latura lejeră, relaxantă a muzicii, piesa ce a urmat, compusă în 1945, la 10 ani după prima, a evidenţiat profunzimea şi sensul meditativ al artei sonore. Lucrarea Metamorfoze de Richard Strauss - extrem de dificilă, în special pentru o orchestră alcătuită din instrumentişti atât de tineri, a fost interpretată inteligent, cu o tehnică bine pusă la punct şi construcţii dinamice coerente.

Am rămas şi în debutul celei de-a doua părţi a concertului în zona dramatică şi melancolică a muzicii, întâmplător potrivită cu vremea de afară, ascultând celebrul Adagio de Samuel Barber. Apoi, atmosfera s-a înseninat din nou pe acordurile şi melodiile cantabile ale Serenadei în Do major de Piotr Ilici Ceaikovski.

Concluzionând, aş spune că fost un program greu, consistent, interpretat ireproşabil de membrii Orchestrei "Bucharest Strings" - majoritatea studenţi sau absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti. S-a putut simţi, pe întreg parcursul concertului, schimbul de energie şi idei muzicale între acest proaspăt format ansamblu şi celebrul dirijor Christian Badea, care a ştiut, poate la fel ca şi maestrul Cristian Mandeal în fruntea Orchestrei Române de Tineret, să le insufle artiştilor pasiunea pentru muzică şi plăcerea de a cânta.