Cea de-a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Chitară s-a încheiat miercuri seară, 23 martie 2011, în Studioul "Mihail Jora" - sală pe care am văzut-o rareori atât de asaltată de public. Ultimul concert de pe afişul seriei de manifestări ce s-a desfăşurat pe parcursul unei săptămâni a adus-o, pentru prima oară în ţara noastră, pe chitarista Ana Vidovic din Croaţia, cea care a interpretat, în compania Orchestrei de Cameră Radio, partitura solistică a Concertului din Aranjuez de Joaquín Rodrigo.

Contraste

Seara - condusă de la pupitrul dirijoral de Dan Raţiu, muzician stabilit în prezent la Hanovra - a început în acordurile unui opus practic necunoscut de către public, semnat Adrian Raţiu: Impresii pentru ansamblu cameral. Prin intermediul unui grup format din câţiva muzicieni - trei suflători din lemn, doi percuţionişti, un pianist şi un cvartet de coarde - lucrarea a reuşit să creeze o atmosferă întunecată, sumbră, în care contrastele faţă de momentele de zbucium - redate de timpani şi toba mare - apar doar la nivelul nuanţelor şi prin rarefierea evenimentelor sonore - marimba şi xilofonul sugerând mai degrabă ascunderea tulburării, decât o linişte propriu-zisă. Poate din dorinţa de a mai "îndulci" impresia lăsată de această lucrare - extrem de sugestivă, mai ales prin finalul său, care seamănă cu o întrebare adresată pe un ton de revoltă - în program a fost prezentată şi Simfonia a III-a de Franz Schubert - strălucitoare prin tinereţea şi exuberanţa pe care le exprimă.

Punctul culminant

Judecând după intensitatea aplauzelor, evoluţia chitaristei Ana Vidovic a însemnat punctul culminant al concertului. Posesoare a unei tehnici bine construite, executând cu o aparentă uşurinţă pasaje extrem de dificile, tânăra muziciană croată a impresionat prin naturaleţe, claritate sonoră şi acurateţe intonaţională, deşi parcă i-a lipsit ceva din pasiunea caracteristică temperamentului latin. Un succes binemeritat, răsplătit de un public entuziast, care poate pe viitor va încerca să fie mai punctual şi va şti să nu mai aplaude între părţile lucrărilor simfonice şi concertante.