După concertul susţinut în luna mai alături de Joshua Bell, pianistul Sam Haywood a revenit în seara de duminică, 26 septembrie 2010, pe scena Ateneului Român în cadrul campaniei Cruciada culturii. Desfăşurat sub titulatura Chopin trăieşte?, programul serii a cuprins lucrările preferate ale lui Sam Haywood din creaţia compozitorului polonez: Barcarola în fa diez major op.60, Baladele nr.2 şi nr.4, primele două Schezro-uri, Nocturna în re bemol major op.27 nr.2 sau Poloneza nr.6 în la bemol major, Eroica. Pe lângă acestea, Romanţă - partea a II-a din Concertul pentru pian în mi minor în aranjamentul lui Sam Haywood şi două lucrări ale unor compozitori mai puţin cunoscuţi, legaţi însă de personalitatea lui Chopin: Charles-Valentin Alkan şi John Field.

Încă de la primele acorduri ale Barcarolei în sol minor de Alkan, pianistul britanic a reuşit să capteze întreaga atenţie a publicului numeros prezent în sala Ateneului prin sensibilitate, eleganţa tuşeului şi a frazării, calmul şi lejeritatea interpretării. În continuare, Barcarola în fa diez major, cele două Balade şi două Scherzo-uri de Chopin au surprins prin perfecţiunea tehnicii pianistice sau nenumăratele culori timbrale pe care Sam Haywood le evidenţiază indiferent de registrul instrumental, prin contrast sau schimbări imperceptibile ale dinamicii. Fără a exacerba în nici un moment romantismul lui Chopin, pianistul rezonează cu melancolia sau speranţa muzicii acestuia, fără a exclude propria personalitate interpretativă.

În aranjamentul realizat pentru partea a II-a a Concertului în mi minor de Chopin, Sam Haywood a reliefat partea pianistică şi vocile orchestrei într-o sinteză plină de eleganţă, sensibilitate şi, nu în ultimul rând, simplitate. După omagiul adus creatorului genului nocturnei, John Field, pianistul a interpretat şi o nocturnă din creaţia lui Chopin. În finalul recitalului, una dintre cele mai cunoscute Poloneze din creaţia lui Chopin, Eroica, o interpretare plină de strălucire şi nobleţe.

Claritatea sunetului, evidenţierea vocilor şi a planurilor paralele, măiestria tehnicii ornamentale şi a rubato-ului sau expresivitatea pauzelor sunt doar alte câteva încercări de a descrie interpretarea acestui muzician complex şi complet, un adevărat poet al pianului, asemeni lui Chopin.