Încordare, tensiune şi multe emoţii. Prin acestea au trecut cei veniţi la preselecţia pentru Orchestra de Tineret a Uniunii Europene. Aceasta s-a desfăşurat în dimineaţa zilei de 12 februarie 2010, la Ateneul Român, începând cu ora 11.00 şi a durat aproximativ două ore şi jumătate; timp în care participanţii au interpretat lucrări cu acompaniament de pian şi pasaje orchestrale. De la violonişti la contrabasişti, de la flautişti la percuţionişti, cu toţii au evoluat în faţa lui David Strange, şeful catedrei de instrumente de coarde de la Academia Regală de Muzică din Londra şi tutore al partidei de violoncel din cadrul Orchestrei de Tineret, delegat să îi evalueze pe candidaţi.

Din păcate pentru ei emoţiile nu se termină aici, fiindcă abia în luna martie vor afla rezultatele. Câţiva mai curioşi au aşteptat până la finalul preselecţiei pentru a „smulge”, mai mult sau mai puţin subtil, o opinie de la David Strange, însă din păcate nu au avut prea mult succes. După cum nu am avut nici eu, în interviul pe care domnia sa mi l-a acordat, fiindcă mi-ar fi plăcut să vă împărtăşesc o asemenea veste bună. Oricum România va beneficia de două locuri în această orchestră dirijată de Vladimir Ashkenazy, aşa că vom putea fi mândri că suntem reprezentaţi de cei mai buni tineri instrumentişti într-un ansamblu de o valoare incontestabilă.

Din păcate nu am pătruns dincolo de uşile Sălii Mici a Ateneului, în aşa fel încât să vă pot relata cum anume s-a desfăşurat concursul, dar contrabasistul Andrei Mihăilescu, unul dintre aspiranţii la un loc în Orchestră, mi-a dat câteva detalii care vă vor interesa cu siguranţă.


Ce piese aţi interpretat pentru preselecţia din acest an?

Ca piesă din repertoriul solistic, am interpretat „Introducere şi temă cu variaţiuni” după „Carnavalul veneţian” de Giovanni Bottesini şi, bineînţeles, pasajele de orchestră cerute de juriul orchestrei.


Am înţeles că aţi participat şi anul trecut la preselecţie, s-a schimbat ceva la această ediţie?

Anul acesta, ca modalitate de desfăşurare a selecţiei, nu s-au schimbat multe. Cei veniţi să asculte sunt foarte drăguţi, foarte deschişi, ne încurajează şi ne zâmbesc din public, când ne ascultă. În ceea ce priveşte partea de organizare a preselecţiei de care a fost răspunzătoare România, procesul s-a eficientizat foarte mult, s-au reunit nişte forţe, s-a făcut o publicitate mult mai mare şi s-a ridicat nivelul din punct de vedere calitativ şi chiar cantitativ. Anul acesta au fost mai mulţi concurenţi şi sperăm să avem rezultate mai bune.


De ce vreţi să faceţi parte din Orchestra de Tineret a Uniunii Europene?

Există o multitudine de motive care ţin atât de propria persoană a unui instrumentist, cât şi de aspectele sociale, culturale. În primul rând, reprezentăm România pe plan internaţional, la nivel înalt. Această Orchestră este o ocazie extraordinară de a face parte dintr-un grup de profesionişti, care, de multe ori, este asemănat cu cele mai bune orchestre ale lumii şi cântă pe marile scene, sub baghetele celor mai mari dirijori şi alături de cei mai mari solişti. Sunt, de asemenea, pregătiţi de cei mai buni profesori. Este o ocazie de dezvoltare extraordinară, din punct de vedere tehnic, instrumental, muzical, dar şi din punct de vedere social. Îţi creezi noi prieteni în fiecare an. În legătură cu acest fapt, îmi place de fiecare dată să pomenesc de doamna secretară a ansamblului, care este de altfel şi fondatoare a acestuia, doamna Joy Bryer, care spune „Ce bine este să ai câte un prieten în fiecare ţară! În momentul în care ajungi, să zicem, la Lisabona, la Paris, la Londra, la Vilnius, să poţi să dai un telefon sau să scrii un e-mail, să spui, „Hai să mai schimbăm o vorbă, hai să vedem ce-ai mai făcut etc..”. E un lucru minunat. Progresul acesta se face mai ales prin relaţiile care se creează şi prieteniile dintre membrii orchestrei şi dintre membri şi profesori, bineînţeles.


Iar acum, interviul acordat de David Strange pentru Radio România Muzical.


Care este părerea dumneavoastră despre nivelul general al concurenţilor de anul acesta?

Trebuie să spun că nivelul general este mai bun, a progresat către un nou nivel, am avut 19 tineri care au participat la selecţie, faţă de 12 anul trecut. Este minunat să înregistrăm această creştere. România nu este diferită de alte ţări europene. La fel ca în alte cazuri, are oameni foarte talentaţi, aflaţi în vârf şi mai puţin talentaţi, astfel că există o mare diversitate de interpretări.


Pe ce elemente v-aţi bazat evaluarea?

A fost o audiţie orchestrală. Aşteptările sunt ca piesa cu acompaniament de pian să fie foarte bună, dar fiind, repet, o audiţie orchestrală, tinerii trebuie să cunoască foarte bine pasajele de orchestră, iar acestea trebuie să fie la un nivel la fel de bun ca piesele solo pe care fiecare şi le alege. Mulţi au pregătit foarte bine pasajele de orchestră, dar au fost şi câţiva care nu au făcut-o, fiindcă s-au concentrat asupra piesei solo.


Aţi avut parte de surprize plăcute, a existat ceva care să vă impresioneze în mod deosebit la audiţia din această dimineaţă?

Au existat câţiva care au fost cu adevărat speciali.


Când vom putea afla rezultatele?

Acesta este un proces lung, care a început în decembrie 2009, în Olanda şi continuă până la jumătatea lunii martie 2010. România este cea de-a şaptea ţară, cred, din 27 şi am o metodă foarte detaliată de a-mi aminti oamenii, am un sistem de notare, care mă ajută foarte mult să fac o selecţie la sfârşitul zilei.