Pentru melomani, momentul cel mai interesant al Festivalului "Wiener Festwochen" din 2010 pare să fie celebrarea compozitorului Alban Berg, strălucit elev al lui Arnold Schönberg şi unul dintre reprezentanţii "Şcolii vieneze" de compoziţie în primul pătrar al secolului XX. Se împlinesc 125 de ani de la naşterea lui Alban Berg şi totodată 75 de ani de la dispariţia muzicianului.

În teatrul care găzduise cândva premiera operei «Fidelio» de Beethoven, situat în apropiere de râul Viena şi numit din acest motiv «Theater an der Wien», a fost repusă în scenă opera «Wozzeck». Scrisă între 1916 şi 1922, prima operă atonală din istoria muzicii este impregnată de traumele primului război mondial şi de cenuşiul unei lumi în descompunere, pe care mulţi artişti o identificau atunci cu societatea vieneză.

Interesant este cum povestea soldatului Wozzeck, extrem de sumbră, este actuală astăzi nu atât prin tema razboiului, cât a lipsei de orientare a omului simplu, prins ca într-o pânză de păianjen între rigiditatea sistemului în care trăieşte şi obtuzitatea celor mai puternici decât el. Dezorientarea şi criza lui sufletească le resimt poate şi mulţi dintre contemporanii noştri, dar rareori este zugrăvită pe scenă sau în film cu sensibilitatea, percutanţa şi dramatismul operei lui Alban Berg. Soldatul Wozzeck este umilit de superiori, prost plătit, revolta lui nu este luată în seamă, ci diagnosticată dispreţuitor de medic drept nebunie. Inşelat în dragoste şi lipsit de orice sprijin moral, Wozzeck îşi omoară iubita, iar în final se sinucide. Nici urmă de lumină în această dramă, ci doar dezorientare şi descurajare. Gesturile extreme trezesc frica, iar personajul şi povestea lui, de o simplitate dezarmante, emoţionează şi condamnă în acelaşi timp.

Noua montare a operei «Wozzeck», în culori terne şi cu decoruri condensate la maximum, s-a sprijinit mai ales pe forţa de sugestie a orchestrei şi pe tensiunea dramatică a situaţiilor. Regia a fost semnată de Stéphane Braunschweig, experimentat om de scenă şi, începând de anul acesta, director al teatrului «La Colline» din Paris. Complicatul organism orchestral a fost condus de britanicul Daniel Harding, iar tenorul Georg Nigl (Austria) în rolul lui Wozzeck a completat o echipă excelentă de teatru muzical.