În seara de 8 aprilie 2010, compozitorii din România şi din Serbia şi-au dat mâna şi au semnat un Protocol de colaborare între cele două instituţii care îi reprezintă: pe de o parte Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, iar pe de alta, Uniunea Compozitorilor din Serbia. Cu acest prilej, soprana Katarina Jovanović a susţinut un recital acompaniată fiind la pian de către Jasna Tucović.

Prezenţa sopranei sârbe Katarina Jovanović a fost o reală şi plăcută surpriză. Mulţi dintre dumneavoastră o ştiţi cu siguranţă de pe programul Mezzo, unde aţi putut să o ascultaţi în diferite recitaluri alături de pianistul Bruno Fontain. Cântăreaţa are o pregătire impresionantă, pe care şi-a desăvârşit-o la Guidhall School of Music, în Londra, sub îndrumarea unor maeştri precum Robin Brownman, Christoph Eschembach, Dmitri Hvorostovski sau Malcom Martineau între alţii. Pe 8 aprilie 2010, cântăreaţa s-a aflat alături de o pianistă tot din Serbia, Jasna Tucović alături de care a interpretat un program ce a cuprins lieduri din ţara lor de origine, cărora li s-au adăugat şi două compoziţii de gen, semnate de Dan Dediu.

Katarina Jovanović are o voce extrem de pătrunzătoare şi posedă o tehnică incredibilă. Trece peste intervaluri ameţitoare, peste triluri sau peste staccato-uri cu lejeritatea cu care balerinul rus Mihail Barîşnikov execută 11 piruete fără nicio întrerupere. Un timbru expresiv, tehnică impecabilă şi sensibilitate de netăgăduit. Melodia a curs lin, firesc, fără pauze sau frânturi. Interpretarea sopranei sârbe a fost rând pe rând, după cum o cerea partitura, dramatică, visătoare, melancolică sau ludică. Iar această voce a fost corect şi temeinic sprijinită de pianistă. Impresionantă a fost varianta interpretativă oferită liedului "Fermecătoarea" compus de Ljubica Marić. Deşi mărturisesc că nu am înţeles niciun cuvânt, era imposibil să nu intuieşti stările prin care trecea "personajul"(cu ghilimelele de rigoare) căruia îi dădea glas Katarina Jovanović. Şi de data aceasta muzica s-a dovedit un limbaj universal care transgresează barierele lingvistice.

Foarte frumos a fost şi bisul pe care cele două l-au oferit după îndelungatele aplauze cu care le-a fost recompensată evoluţia: "Cântec instrumental" de Ivana Stefanović.

Recitalul a fost menit să consfinţească semnarea Protocolului de colaborare dintre Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România şi Uniunea Compozitorilor din Serbia şi a fost precedat de scurte discursuri ale preşedinţilor celor două instituţii. O seară specială, deci, care a adus în faţa melomanilor două artiste dăruite şi un repertoriu deosebit.