Ziua Femeii - 8 martie 2010 - a fost sărbătorită în studioul "Mihail Jora" printr-un recital inedit, oferit de Neri per Caso, grup italian ai cărui membri abordează în mod exclusiv stilul vocal, fără a recurge la acompaniamentul instrumental. Din partea organizatorilor, invitaţiei de a ne spune mai multe despre aceşti muzicieni a răspuns doamna Dana Cristescu. Astfel am aflat povestea succesului "Neri per Caso", dar şi a alegerii numelui lor.

Neri per Caso este un grup masculin à cappella care s-a lansat cu succes la Festivalul de la San Remo în urmă cu 15 ani, cucerind trofeul cu piesa Le ragazze; până în prezent, palmaresul lor include nu mai puţin de şase discuri de platină. Sunt şase băieţi din Salerno, de lângă Napoli, care se cunosc practic din copilărie - printre ei fraţi, verişori şi prieteni - care nu au de gând să se despartă, pentru că o vorbă de la ei, din sudul Italiei, spune că "Nu e bine să te pui rău cu aproapele". De ce i-am invitat în concertul de Ziua Femeii? Pentru că am considerat că noi, femeile, merităm un cadou muzical mai special, susţinut de un grup de artişti care pot înlocui vocal orice instrument şi care abordează un repertoriu foarte divers, de la arii de operă la coloane sonore de desene animate. Un lucru demn de menţionat este şi faptul că ei au realizat coloana sonoră a unor producţii Disney precum Cartea junglei şi Cocoşatul de la Nôtre- Dame.

Există o poveste a alegerii numelui acestui grup? Ce înseamnă, propriu-zis, "Neri per Caso"?

Povestea "Neri per Caso" - nume care s-ar traduce ca "Negri din întâmplare" - este una extrem de simpatică: numele grupului se leagă de o întâmplare petrecută la Roma, în 1995, când cei şase muzicieni au mers, după participarea la audiţia pentru Festivalul de la San Remo, în restaurantul unui prieten. Şi pentru că, întâmplător, purtau cu toţii tricouri negre, proprietarul restaurantului le-a sugerat alegerea acestui nume. "Neri per Caso" a rămas un fel de "brand" al lor: în orice apariţie, ei poartă haine negre.

Cum aţi caracteriza stilul muzical "Neri per Caso", prin prisma repertoriului abordat?

În repertoriul grupului se îmbină stilul cantatelor gregoriene din catedralele catolice cu blues-ul afro-americanilor. În luna mai a anului trecut, "Neri per Caso" au fost recompensaţi, în Statele Unite ale Americii, cu Premiul "Caras" pentru "Cel mai bun proiect à cappella". Ei au făcut de câteva ori ocolul Pământului - sunt un fel de glob-trotter-i, au cântat peste tot în lume şi au colaborat cu mari nume ale muzicii internaţionale. Faptul că se pot atât de uşor plia pe genuri diverse, că pot comunica în genuri muzicale variate, spune, cred, foarte multe despre profesionalismul grupului. Pentru concertul din 8 martie 2010 am ales Sala Radio datorită acusticii foarte bune, adecvată stilului "Neri per Caso", iar repertoriul a fost alcătuit atât din piese proprii, cât şi internaţionale - ale lui Sting, Louis Armstrong şi Bob Marley - interpretate într-o manieră deosebită, personală.

Luni, 8 martie 2010, doamnele s-au putut bucura, aşadar, de un cadou special: concertul de la Sala Radio al ansamblului a cappella Neri Per Caso, care ne demonstrează încă o dată că în Italia muzica este o afacere de familie. Din formaţie fac parte Domenico Pablo Caravano, fratele său Gonzalo, verii lor Ciro şi Diego şi prietenii lor Mario Crescenzo şi Massimo de Divitiis; şase "italiani veri", care se află deja pentru a doua oară în România.

"Neri Per Caso" nu şi-a dezminţit numele ci au apărut pe scenă îmbrăcaţi în negru din cap până în picioare şi ne-au prezentat, după cum ne-a informat Mario într-o engleză de care râdeau toţi ceilalţi membri ai formaţiei, o istorie cronologică a grupului redată prin piesele lor preferate puse cap la cap.

Începând cu melodia Englishman in New York am avut parte de un periplu prin muzica pop a anilor '90, amestecată cu momente de rap şi reggae, citate din "Queen" dar şi după jazz - pentru că "Neri Per Caso" au cântat şi două melodii de George Gershwin. Între piesele pe care le-au cântat în concert s-au numărat cover-uri după Michael Jackson şi Bob Marley, piese dedicate femeilor, ca "Viva la Mamma" şi "Donne". Ce muzică le place însă cel mai mult din tot acest amalgam? Aici, membrii formaţiei nu pot cădea din prima de acord.

Domenico: N-aş putea spune că am vreo muzică preferată.

Massimo: Depinde pe care dintre noi întrebi. Eu aş zice reggae.

Diego: Şi eu: rap şi reggae.

Italienii au cântat şi piesa care i-a consacrat - "Le Ragazze". Întrebaţi dacă vor înceta vreodată să cânte această melodie, ei au răspuns:

Nu ne putem plictisi de ea. Ne place muzica, ne plac versurile, ne place prea mult.

Italienii au fost volubili, şarmanţi, expansivi şi sperăm să se întoarcă în România şi pentru a treia oară.