Domnule Gabriel Bebeșelea, colaborarea dumneavoastră cu Orchestra Națională Radio se întinde pe aproape un deceniu. Cum ați descrie relația cu ansamblul și cum decurg repetițiile?

Mă bucur foarte mult să revin la Orchestra Națională Radio pentru că este una din primele orchestre mari la care am debutat și într-adevăr, de când eram încă student dirijam Orchestra Națională. Acest lucru m-a bucurat enorm și atunci și mă bucură la fel de mult și acum, cu atât mai mult cu cât abordăm repertorii mai puțin cântate, dar extrem de interesante și pline de energie, care totodată aduc foarte multă culoare, să spunem.

De asemenea, ați dirijat mai multe concerte care au avut-o în postură solistică pe violonista Leticia Moreno. Unul dintre acestea a avut loc chiar la Ateneul Român, în 2021. Cum ați descrie colaborare cu solista?

Cu Leticia Moreno colaborez de destul de mult timp, am realizat concerte împreună în mai multe țări. Este una din violonistele cele mai temperamentale din generația sa și nu doar pentru că vine din Spania, ci pentru că are un mod de abordare foarte special asupra tuturor partiturilor pe care le abordează. De exemplu, am realizat împreună inclusiv concertele nr. 1 și 2 de Prokofiev, în care a avut o interpretare absolutamente sublimă, dar, în același timp, și plină de energie și plină de forță, intrinsecă, i-aș spune, o forță care vine din interior. Cu atât mai mult mă bucură faptul că o să facem pentru prima dată împreună Simfonia spaniolă. Până acum noi nu am mai realizat acest opus care este de fapt semnătura violoniștilor spanioli, chiar dacă este scris de Edouard Lalo, așa că nu pot decât să mă bucur de această colaborare, cunoscându-i capacitățile și cunoscând modul și seriozitatea cu care abordează fiecare opus.

Seara spaniolă de la Sala Radio se deschide cu Simfonia spaniolă de Lalo, așa cum ați spus, în fapt o pagină concertantă pentru vioară și orchestră. Ce părere aveți despre această alegere de titlu a compozitorului?

În primul rând, Lalo a realizat o sinteză, să-i spunem, între simfonie și concert, pentru că tot discursul se desfășoară în cinci mișcări, care sunt de fapt cinci dansuri, ceea ce numea Bartok după câteva decenii, folclor imaginar, pentru că nu sunt citate exacte din muzica folclorică spaniolă, ci sunt invenții să le spunem, stileme inventate de Édouard Lalo, care seamănă extrem de mult cu acest idiom tipic Andaluziei. În mod special această zonă a Andaluziei este cea prezentă în opusul lui Lalo și repet, fiind o sinteză între simfonie și concert, aportul orchestral este mult mai mult decât a fi un partener de acompaniament, este într-adevăr un partener de dialog cu solistul.

Elemente ale muzicii spaniole le regăsim și în a doua lucrare din programul concertului. Cum ați descrie orchestrația lui de Falla în Tricornul?

Având în vedere că este un balet care a fost comandat de un geniu al impresariatului artistic, de Diaghilev, cel care i-a descoperit pe atâția și atâția compozitori. Lui putem să spunem că îi datorăm foarte multe  dintre capodoperele începutului de secol XX, printre care tripleta stravinskiană „Pasărea de foc”, „Petrușka” și „Le sacre printemps”. Acest balet este extraordinar de plin de culori. Este foarte ritmicizat, dar în același timp descrie - mie îmi place să spune, chiar și în comunicarea cu orchestra de la repetiții - o zi întreagă de culori. Se petrece de la primele clipe ale dimineții în Spania și noaptea, care era o preocupare specială pentru Falla. El a scris și acel celebru opus Noches en los jardines de Espagna-Nopți în grădinile Spaniei, care descriu, atât parcuri celebre din Spania, dar de fapt, culoarea nopții. Era foarte preocupat de această capabilitate sinestezică între culoare și sunet. Lucrul acesta se vede extrem de bine în Tricornul care este o lucrare mai degrabă picturală și imagistică decât una eminamente sonoră, să-i spunem.

În final, vă rog să adresați publicului o invitație la concert.

Invit publicul să vină la un concert extrem de special, cu un repertoriu tipic spaniol, dar care va fi extrem de plin de energie și într-o atmosferă tipic iberică.