Pianista Kira Frolu este câștigătoarea bursei Moștenitorii României muzicale - ediția 2022. Cu studii la București și la Londra, pianista în vârstă de 22 ani este unul dintre cele mai promițătoare talente actuale. Parte a bursei primite este turneul național organizat de Radio România Muzical pentru Kira Frolu: trei recitaluri ce au loc pe 14 ianuarie la Brașov (Banca de cultură Apollonia, ora 18.00), 15 ianuarie la Sala Radio din București și 26 ianuarie, la Filarmonica din Timișoara (ora 19.00).

Aș vrea să vorbim pentru început despre acest titlu "Something borrowed". Care este însemnătatea lui?

Am fost inspirată din tradițiile pentru nuntă, unde, de obicei, se poartă ceva împrumutat, ceva nou și ceva albastru și mi-a plăcut ideea asta, mai ales că începem și Anul Nou. Să intrăm cu avânt în Anul Nou și să avem poate o mică superstiție pentru noroc! Programul este alcătuit din piese inspirate sau - ca să mă folosesc de expresia de dinainte -, toate piesele au împrumutat o temă sau o idee muzicală, fie din alte piese sau sunt inspirate de alți compozitori. Fantezia de Mozart în do minor a fost scrisă de Mozart într-o perioadă în care el devenea familiar cu muzica lui Johann Sebastian Bach. Începutul fanteziei trimite cu ideea la Ofranda muzicală de Bach, o piesă care se concentrează pe arta improvizației. Și Mozart face același lucru. E o piesă destul de stranie după părerea mea, în mai multe episoade, cu un aer foarte improvizatoare. Caracterul piesei se schimbă cu fiecare episod, însă și el este foarte imprevizibil și sunt multe pauze teatrale. Desigur că trebuie interpretate în mod diferit și, în același timp, piesa necesită multe sentimente complet opuse, de la fericire și ceva foarte fragil, până la trăiri foarte intense și bruște, de patos, putem spune. Este cu siguranță o provocare, pentru că este și o piesă de muzică clasică, deci modul în care e scrisă e destul de minimalist, textura nu e întotdeauna foarte bogată și atunci sunetul produs și frazarea sunt foarte importante în transmiterea acestor idei.

Să vorbim acum despre cele 7 preludii de Tudor Dumitrescu.

Nu știam foarte multe despre ele. Tudor Dumitresc este un compozitor cu care eu sunt familiară de la o vârstă fragedă, pentru că Liceul de muzică Dinu Lipatti, unde am studiat mulți ani de zile, organizează un concurs dedicat acestui compozitor. Este și un compozitor care, din păcate, a murit foarte tânăr, deci nu avem foarte multe lucrări lăsate de el, însă știm din mai multe surse și câteva înregistrări pe care le-a făcut chiar la radio, că era un pianist foarte talentat și foarte capabil. Am fost foarte curioasă, pentru că am crescut cu numele lui în jur, să descopăr muzica pe care a scris-o. Am fost plăcut surprinsă să descopăr o muzică foarte originală, care nu este aproape deloc cântată, nu e o piesă ușor de abordat și când deschizi partitura poate părea destul de înspăimântătoare, dar odată ce te uiți un pic prin ea și cred că și cu vârsta apropiată probabil pe care o am eu acum, aceeași pe care o avea compozitorul când a scris-o, mi-au dat o altă percepție asupra lor și am vrut să aduc aceste piese și în fața publicului din București care, cu siguranță, fie nu a mai ascultat aceste piese sau dacă le-a mai ascultat a făcut-o foarte rar.

Ele se încadrează în tema concertului prin faptul că sunt , în mod evident, inspirate din muzica lui Skriabin, toate ritmurile, armonia care tot timpul se schimbă, dar și forma de preludiu sunt sigur inspirate de Skriabin, care însă la rândul lui a fost inspirat de Chopin, compozitorul care urmează în programul recitalului. Am ales aceste 4 mazurci, pentru că mi se pare o muzică foarte interesantă. Sunt desigur inspirate din dansul popular polonez, mazurca. Chopin era foarte renumit pentru concertele lui private în care putea să improvizeze, putea să aducă niște piese mai scurte, cum sunt și mazurcile.

Am considerat că ar fi interesant să văd cum se dezvoltă și, în același timp, cum sunt percepute de public, având în vedere că sunt niște dansuri scurte care-și schimbă ritmul și accentul. Foarte des e destul de greu să urmărești, apropo de provocări, ritmic.

Apropo de provocări ritmice, vei încheia toate cele trei recitaluri cu Petrușka de Igor Stravinski.

Când am ascultat prima oară Petrușka, a fost dragoste la prima vedere. Este o piesă atât de vibrantă, se întâmplă atât de multe lucruri, este o stare aproape permanentă de sărbătoare. Prima mișcare este un Dans rus, iar ultima mișcare este despre carnaval. Urmărim povestea de dragoste cu suisuri și coborâșuri dintre Petrușka și o balerină, o poveste cu final nefericit. Am fost atrasă de această piesă de când am auzit-o. Este și o provocare nu doar din punct de vedere tehnic, pentru că este o piesă grea, dar și prin faptul că trebuie ca pianist să redai ideea că este o piesă orchestrală.