În 23 decembrie, ora 20.00, ascultătorii Radio România Muzical au acces, în direct, la concertul ce are loc pe scena Filarmonicii din Berlin. Vladimir Jurowski, precedentul director artistic al Festivalului George Enescu, conduce opera în concert "Ajunul Crăciunului" de Nikolai Rimski-Korsakov, la pupitrul Orchestrei Radiodifuziunii din Berlin, cu participarea extraordinară a Corului Filarmonicii George Enescu din București, pregătit de Iosif Ion Prunner.

Nu sunteţi la prima colaborare cu ansamblul Corului Filarmonicii "George Enescu". Cum a fost reîntâlnirea cu muzicienii şi cum decurg repetiţiile, până acum?

A fost un mare noroc pentru noi că ansamblul Corului Filarmonicii a fost disponibil şi a fost de acord să ia parte la acest proiect. Putem vorbi aici deja despre o prietenie mai veche, pentru că am colaborat împreună cu mai multe ocazii în trecut, prima dată cu Orchestra Filarmonicii din Londra, apoi cu Orchestra Simfonică Radio din Berlin, și corul a venit de câteva ori la Berlin pentru a susține concerte împreună. Ultima colaborare fiind cu Simfonia a III-a de George Enescu. Dar îmi aduc aminte, de asemenea și de vizita corului la Londra. Pot spune că în momentul acesta m-am reîntâlnit cu prieteni vechi și mă bucur foarte mult că, deși nu mai sunt director artistic al Festivalului "George Enescu", vechile legături artistice s-au păstrat și au rămas vii.

Este pentru noi într-adevăr un mare noroc, pentru că nu este deloc ușor să să aduci în aceste vremuri în Europa un cor est-european de înaltă calitate profesională. Datorită faptului că România este la granița cu Ucraina, sunt de părere că acest ansamblu a fost cea mai bună alegere pentru a reprezenta cultura muzicală ucraineană, având în vedere că această operă este scrisă de un compozitor rus, iar acțiunea se desfășoară în Ucraina, și pe parcursul operei întâlnim multe teme folclorice ucrainene. România, asemenea Ucrainei, are această tradiție pentru colindele de Crăciun, asemănătoare de altfel, cu majoritatea țărilor est-europene. Prezența corului în acestă producție multinaţională îmi întărește convingerea că Europa stă unită nu doar pentru a ajuta Ucraina, ci și pentru a realiza, alături de artişti de origine rusă, un act artistic la cel mai înalt nivel.

Este prima dată când dirijați această lucrare?

Este pentru prima data cand am ocazia să dirijez integral acestă opera. Am dirijat de câteva ori Suita simfonică, dar cunosc și această opera de mai bine de 30 de ani. Tatăl meu, dirijorul Michail Jurowski, a înregistrat-o pentru casa de discuri Chant du Monde, la sfârşitul anilor '80. Eram încă student şi îmi aduc aminte că tatăl meu a adus această partitură acasă. Pe atunci nu eram familiar cu aceasta lucrare, dar cunoşteam alte lucrări ale lui Korsakov. În acea vreme această operă era semi-interzisă în Uniunea Sovietică datorită legăturii ei cu religia, cu toate că această lucrare este departe de a fi o lucrare religioasă. Momentele ritualului creştin ale Crăciunului, sunt de fapt niste momente care stau în spatele acţiunii principale; putem spune că subiectul acestei opere se referă mai mult la o sărbătoare păgână a naturii şi a solstiţiului de iarnă. Cu toate acestea, din varii motive, opera lui Korsakov nu a fost a fost prezentă în repertoriul teatrelor de operă, motiv pentru care am învăţat-o ascultând singura înregistrare de pe vremea tatălui meu, înregistrare realizată de Nicolae Golovanov, din 1948, si, trebuie să vă marturisesc ca m-am îndrăgostit imediat de această lucrare. Din acel moment am tot visat ca într-o zi să dirijez şi eu această operă. Acest lucru se întâmpla pe când aveam 17-18 ani, iar acum am 50. Intre timp, tatăl meu a părăsit această lume la începutul acestui an, şi, din acest motiv, acest eveniment a devenit pentru mine un eveniment foarte important din punct de vedere personal.

Cred că, de asemenea, această operă reprezintă o îmbinare foarte frumoasă între muzica de origine folclorică şi cea cultă, între imaginaţia artistică şi tradiţiile populare, si datorită acestui fapt consider că această lucrare ar trebui să fie prezentă mult mai mult în repertoriul teatrelor de operă. Până anul trecut această operă era complet necunoscută în Germania. În decembrie a avut loc o producţie a Operei din Frankfurt, care s-a bucurat de un mare succes. Noi am ales, în mod intenţionat, să evităm folosirea aceleiaşi garnitură de solişti. Avem o distribuţie cu totul nouă, cu mulţi artişti din Rusia, dar nu numai. Avem un solist din Suedia, un alt solist elveţiano-macedoneean, cel care interpretează rolul lui Panas Pazjuk. De asemenea avem şi câţiva solişti ruşi care locuiesc permanent în Germania de Vest, de exemplu soprana Sofia Fomina care locuieşte în Munchen, sau tenorul Alexander Federov, care interpretează rolul Diavolului, si care a fost pentru mai mulţi ani artist liric al Operei Comice din Berlin sau baritonul Sergei Leiferkus, care locuieşte în Portugalia. Alături de acestia avem de asemenea Corul Filarmonicii "George Enescu" din România şi mulţi alţi artişti internaţionali membrii ai orchestrei Radio Berlin, ceea ce transformă acest eveniment intr-o producţie "internaţională".

Cât de mult credeţi că poate contribui muzica la distrugerea barierelor - bariere culturale, politice sau emoţionale?

Da, poate. Dar muzica nu este atotputernică. Chiar şi oamenii care sunt iubitori de muzică, şi care în mod normal ar face orice ca să susţină un proiect ca acesta, din cauza războiului din Ucraina au refuzat să participe. Un astfel de exemplu ar fi un cor de refugiaţi din Ucraina, pe care l-am contactat pentru a interpreta colindele lor tradiţionale în foaierul Filarmonicii, moment premergător concertului propriu-zis. Perspectiva de a cânta propriile colinde tradiţionale ucrainene nu i-a atras deloc spunând că: "noi trebuie să fim alături de poporul nostru, care este bombardat de rachetele ruseşti, rachete care ne distrug casele şi ne ucid familiie şi prietenii. Datorita acestui lucru nu putem fi pe aceeaşi scenă alături de artişti de origine rusă". Din acest motiv a fost dificil pentru noi şi suntem foarte recunoscători pentru faptul că nu am fost nevoiţi să anulăm acest proiect şi că, într-un final muzica va triumfa în faţa acestui conflict politic şi a războiului. Din păcate, la nivel personal şi social, ne confruntăm destul de mult cu aceste probleme, în ultimul timp. Desi ne-am dori, "sunetele" noastre frumoase nu pot opri războiul. Acesta este adevărul şi realitatea.

În final, v-aş ruga să adresaţi ascultătorilor Radio România Muzical un gând cu ocazia sărbătoilor de iarnă.

Le doresc tuturor ascultătorilor din România Crăciun Fericit, cu pace şi, subliniez de trei ori, An Nou fericit "cu pace", fără război, fără ororile războiului, pentru că, în final, cred că pacea şi dragostea pe care ni le dăm unul altuia sunt cele mai de preţ lucruri din viaţa noastră. Vă doresc din tot sufletul să putem depaşi această criză, la fel cum am depaşit şi pandemia, să nu uităm de natură şi, împreună să putem salva această planetă minunată. Si nu în ultimul rând, doresc ascultătorilor din România, noi întâlniri muzicale atât naționale cât și internaționale, în cadrul următoarei ediții a Festivalului George Enescu.