Festivalul „Hoinar” se desfășoară anul acesta în perioada 13-18 decembrie 2022, în București.

Domnule Florian Mitrea, sunteți fondatorul festivalului „Hoinar”, o serie de evenimente ce își propune să aducă în fața publicului un nou format al concertului, unul bazat pe interdisciplinaritate. Cum se va reflecta acest concept în ediția festivalului de anul acesta?

În primul rând, ediția se conturează în baza colaborărilor între muzicieni și alt tip de artist, cum este artistul dramatic sau regizorul, omul din spatele scenei, cel care gândește un spectacol. Toate evenimentele au la bază un duo pe scenă de cele mai multe ori, cu excepția, bineînțeles, a primului recital, în care duo-ul este cumva în spatele scenei, este un duo între profesor și micul elev, care iată, ajunge pe una dintre cele mai mari scene ale țării.

Ce ne puteți spune despre acest concert al serii, al cărui protagonist va fi Luca Newman?

Luca Newman este bursier la Școala Purcell și are numai 12 ani. Are deja premii internaționale, a câștigat marele premiu la „Elite Musicians”, premiu la Bruxelles, dar și la Orbetello, în Italia. Este un tânăr care își conturează deja de pe băncile școlii o carieră extraordinar de interesantă și de impresionantă și vine la București cu primul său recital de autor. Va interpreta o sonată integrală de Beethoven, care îi arată deja maturitatea precoce, după care vor urma piese romantice de mare anvergură și, inclusiv, piese din baletul „Cenușăreasa” de Prokofiev, transcris pentru pian solo de Prokofiev însuși.

Ce ar trebui să știe publicul despre recitalul Poveste de decembrie, pe care îl veți susține împreună cu pianista Daria Tudor?

Acest eveniment este plăcere noastră vinovată, ca să spunem așa, în cadrul acestui festival. Este un concert foarte spumos, cu tematică de sărbători, cu muzică de Crăciun. Călătoria noastră va începe de la minunatele balete de Ceaikovski - Frumoasa adormită și Spărgătorul de nuci, despre care compozitorul credea, la vremea respectivă, că își vor pierde din popularitate, astfel că l-a rugat pe tânărul Rahmaninov, care la vremea aceea era student, să le transcrie pentru duete pentru pian, încercând în felul acesta să le mărească longevitatea și popularitatea. Desigur, baletele au devenit „hituri” ale repertoriului de balet, însă transcripțiile pentru pian de Rahmaninov, căruia îi plăcea enorm să pună doi pianiști laolaltă, sunt extraordinar de reușite, sunt adevărate piese de concert. Nu sunt, să spunem așa, niște simplificări ale partiturii orchestrale, ci dimpotrivă, sunt cu adevărat niște lucrări de concert care merită ascultate. Vom trece apoi la colinde românești și internaționale, parafraze pe cântece de Crăciun. Este un repertoriu luminos.

Toată tema festivalului „Hoinar” 2022 este aceea de a ne aduce aproape. Noi am făcut o ediție pe timp de pandemie, anul trecut, când am cântat cu restricții, când lumea nu putea să vină la spectacole, la concerte. Iată că acum putem și chiar îmi doresc din suflet să ne întâlnim cu cât mai mulți oameni la toate concertele, iar cel intitulat Poveste de decembrie are chiar intrarea liberă.

Vineri, 16 decembrie, o aveți invitată pe actrița Sarah Gabriel. Care este specificul acestui eveniment?

Sarah Gabriel este deja foarte cunoscută publicului nostru. Este la a treia apariție în festival și vine cu un musical original, un scenariu scris de ea despre această mare personalitate a secolului XX, prea puțin cunoscută la noi în România. Este vorba despre Dorothy Parker, o jurnalistă, o autoare de fapt, foarte talentată, care și-a dorit să-și scrie romanul vieții, dar n-a reușit. Era total îndrăgostită de Ernest Hemingway care a respins-o foarte brutal, iar, la un moment dat, s-a implicat în lupta politică pentru egalitatea în drepturi în Statele Unite. Este un personaj fantastic, iar Sarah creează o piesă de teatru muzical superbă. I-am spus eu „o comedie cu lacrimi”, pentru că pe de-o parte se râde, iar pe de altă parte, spectacolul îndeamnă la meditație și la reflecție. Muzica este absolut superbă, muzică de jazz, de George Gershwin, Harold Arlen și arii celebre din musicaluri, iarăși, destul de puțin cunoscute la noi în țară, un „one woman show” de o oră și 15 minute în care parcurgem o viață tumultoasă prin muzica acelor vremuri și care face cumva legătura cu ultimul concert din festival, de la Sala Mare a Ateneului Român, unde iarăși ne întâlnim cu muzica americană.

Ați pomenit de acest ultim eveniment care va avea loc duminică, 18 decembrie. Veți susține împreună cu pianista Joana MacGregor un recital la două piane. Cum ați alcătuit programul acestui eveniment?

Este un program gândit în arc, în simetrie. I-am spus eu Bridges and Echoes (Poduri și Ecouri), pentru că despre acest lucru este vorba. Pornim de la repertoriul standard clasic - Liszt, Wagner, Mozart - și trecem printr-o pleiadă de compozitori dintre cei mai diverși și ajungem până la Nina Simone, o legendă a jazz-ului american care este unul dintre idolii Joanei MacGregor, o pianistă pe care o respect enorm. Ea este șefa mea de catedră la Academia Regală de Muzică și a creat o parafrază de concert, pe care a intitulat-o foarte modest, For Nina Simone, folosind cântecele, blues-urile și baladele Ninei Simone.

Iar în partea a doua ne întoarcem privirile către viitor, către avangardă și facem un arc de simetrie între Musica Ricercata a lui Gyorgy Ligetti, o lucrare de pionierat a secolului XX și găsim ecouri la alți compozitori la fel de revoluționari ca Ligetti, dar desigur, în alte ere. Este vorba despre Chopin sau, în alte spații geografice - Bartok, Liszt, Paul Constantinescu sau Sigismund Toduță. Acum este o mare întrebare în spațiul nostru, acesta carpato-dunărean, unde întrepătrunderile folcloric muzicale sunt foarte strânse, dacă Ligetti nu și-ar fi inspirat lucrarea chiar din doinele din satele est-europene, fie ele maghiare sau românești. Arcul se închide tot la Liszt, tot la o piesă punte, de data aceasta între Liszt și Mozart. Este vorba despre marea parafrază de concert cu teme din opera Don Giovanni de Mozart realizată de Liszt însuși la două piane. O multă vreme s-a crezut că această lucrare nu era semnată de Liszt însuși, s-a crezut că a fost de fapt realizarea lui Ferruccio Busoni. Însă este chiar lucrarea originală a lui Liszt pentru două piane.

Sper eu că ediția de anul acesta este una variată, că oferim câte ceva pentru oricine, de la muzică de concert și jazz, la Liszt și Chopin. Ar trebui să fie câte ceva pentru fiecare meloman și fiecare doritor de cultură. Vă așteptăm cu drag la toate cele patru evenimente!