Duminică, 6 noiembrie 2022, sunt programate două evenimente pe scenele bucureştene - deschiderea Festivalului Internațional Meridian, ajuns anul acesta la ediţia cu numărul 17 şi o nouă reprezentaţie a operei "O scrisoare pierdută", la Opera Naţională Bucureşti. Sunt subiectele dialogului purtat de Lucian Haralambie, la Perpetuum mobile, cu compozitorul Dan Dediu - Invitatul Săptămânii.

Vorbim, pentru început, despre ediția din acest an - a XVII-a - a Festivalului Internațional Meridian. Care sunt propunerile din 2022, începând de duminică, 6 noiembrie?

Festivalul Meridian s-a diversificat extraordinar de mult în ultimii ani și și-a găsit vocea proprie, aș putea spune. O voce proprie pe care cele două coordonatoare, ambele compozitoare - Diana Rotaru și Irinel Anghel, au reușit să o configureze într-un mod absolut remarcabil.

Trebuie spus că acest festival este organizat de Secțiunea Națională Română a Societății Internaționale de Muzică Contemporană. Deci, vom avea de-a face cu muzică contemporană atât la București, dar și, prin extensie, la Cluj-Napoca, la Craiova, la Constanța, la Iași, la Pitești, la Ploiești și la Timișoara. Se configurează astfel și se prefigurează un adevărat festival național.

Din alt punct de vedere, trebuie spus că între duminică, 6 noiembrie și ultimul concert, care va avea loc duminică, 13 noiembrie, se perindă tot felul de ansambluri de muzică de cameră - pentru că este vorba de un festival de muzică de cameră contemporană - cu diverși compozitori, cu diverși interpreți și, de asemenea, există și formate ceva mai diferite de formatele obișnuite ale unui festival. Și anume, conferințe, tot felul de luări de poziție...

Avem și o lansare de disc ce cuprinde muzica lui Octavian Nemescu...

E adevărat, dar nu este numai lansare de disc. Este, în același timp, și o călătorie sonoră de la miezul nopții spre miezul zilei. Vor fi prezente lucrări electronice selecționate prin rețeaua Soietății Internaționale de Muzică Contemporană, din toate zonele lumii. De fapt, dacă aș putea să dau o definiție a acestui festival, este că lumea era absolut înnebunită să socializeze, să se ducă la concerte și, după doi ani de pandemie, cred că lucrul ăsta se întâmplă și e foarte bine că se întâmplă. Iar cele două organizatoare au luat această provocare a organizării festivalului ca pe o creație în sine... pentru că, acest festival - de la cum arată layout-ul, până la continutul său - dorește să devină o operă de artă.

Cred că avem de-a face cu un fenomen interesant. Toți organizatorii au pus suflet și toți interpreții cu siguranță sunt prezenți aici pentru că le face plăcere să cânte această muzică. Și vom avea și oaspeți din Danemarca, vom avea și ansambluri de la Cluj, de la Timișoara, vom avea atât pe Octavian Nemescu portretizat, dar și pe Tiberiu Olah. Vom avea ansambluri de percuție, ansambluri de muzică de cameră, trio-uri, muzică electronică și chiar și conferințe mai puțin obișnuite.

Vă las să ghiciți și să vă uitați pe site-ul Festivalului Meridian și să... ne vedem la concerte.

Aș fi vrut să vorbim despre ultimul concert, pentru că, așa cum spuneați, festivalul se va încheia duminică, 13 noiembrie. Pianistul Andrei Petrache, violonistul Mihai Balabaș și chitaristul Sorin Romanescu ne propun un proiect inedit, un concert de improvizație în parcarea subterană a Universității Naționale de Muzică din București. Sigur, nu foarte multă lume s-ar fi așteptat ca acest spațiu să devină o sală de eveniment. Ce altceva ne puteți divulga în acest moment?

Nu vă pot divulga nimic. Sunt foarte curios și eu să iau parte la această experiență. E interesant, ce să zic! Am avut în pandemie un concert organizat în parcarea de deasupra, cu Orchestra Română de Tineret și cu Cristian Mandeal și, la un moment dat, la o piesă - un concert pentru clarinet și coarde, au început să se strângă toate ciorile din Cișmigiu. Aici, în parcarea subterană, s-ar putea să avem, nu știu, alte evenimente. Eu cred că e un spațiu neortodox și, cu atât mai mult, cei trei maeștri, chiar dacă unii dintre ei mai sunt studenți, Andrei Petrache, Mihai Balabaș și Sorin Romanescu sunt o garanție a unui act artistic ieșit din comun. Deci, vă invit să participați, chiar dacă locul concertului nu este unul obișnuit.

Și ajungem și la al doilea punct al dialogului de astăzi - spectacolul pe care-l semnați, "O scrisoare pierdută", va fi reluat duminică, 6 noiembrie, la Opera Națională București. Ați descris-o ca pe, citez: "o poveste cu zevzeci și zombi", înainte de premiera din decembrie 2012. Cum priviți acum această operă, dacă-mi amintesc bine, inspiată de un tango al lui Piazzolla difuzat de Radio România Muzical?

Exact, am povestit de multe ori lucrul ăsta. O privesc de la depărtare, aș putea spune, de zece ani și-mi face plăcere. Mă bucur că se programează și mă bucur că multă lume mi-a sesizat acest lucru. Eu nu-l știam. Mulțumesc directorului Operei Naționale din București, dirijorul Daniel Jinga, care și el de fapt a contribuit la bunul mers al acestei opere, pentru că și datorită lui am schimbat finalul, rugându-mă să scriu și pentru fete, că am scris prea mult pentru băieți; să fie cor mixt la final. Deci, acum 12-13 ani, Daniel Jinga era colaborator la Operă, în calitate de dirijor al corului , și lucra la această operă și... chiar asta s-a întâmplat. Deci, iată, după atâția ani, mă bucur că revine "O scrisoare pierdută" în repertoriul Operei și sper să se bucure atât publicul, cât și interpreții.

Pentru cei care încă n-au văzut acest spectacol, aveți un mesaj?

Da, am. Ar trebui să vină la spectacol pentru că nu se știe când se va da următoarea dată. S-a dat acum patru ani, după aceea a venit pandemia, n-au mai avut voie să cânte și... deci... ce e-n mână, nu-i minciună! Cred că ăsta e mesajul meu.

Compozitorul Dan Dediu, Invitatul săptămânii în Perpetuum mobile. Vă mulțumesc pentru prezență în ediția de astăzi!