Vineri, 14 octombrie, pe scena Sălii Radio are loc concertul ce deschide noua stagiune. Începând cu ora 19:00, dirijorul britanic Rumon Gamba va conduce Orchestra Națională Radio, solistul serii fiind violoncelistul Răzvan Suma. Concertul în si minor pentru violoncel și orchestră de Antonin Dvorak și „Ritualul primăverii” de Igor Stravinski alcătuiesc programul serii, despre care aflăm mai multe de la dirijorul Rumon Gamba, într-un interviu realizat de Petre Fugaciu:

În primul rând, cum au fost repetițiile?

Întotdeauna este distractiv și interesant să repetăm Ritualul primăverii, fiecare orchestră are un alt sentiment în legătură cu lucrarea și este foarte plăcut să îmi pun amprenta mea pe această piesă, pe care am dirijat-o de multe ori. Trebuie să lucrăm pentru ca totul să fie corect. Din păcate, în această piesă dacă o singură notă este nelalocul ei, se observă imediat, însă repetițiile merg foarte bine.

Am citit la un moment dat că unul dintre motivele pentru care Stravinski a putut compune o piesă atât de dificilă pentru orchestră este faptul că nivelul profesional al orchestrelor pariziene de la acel moment era suficient de ridicat. Din acest punct de vedere, am putea spune că nivelul orchestrelor a urcat, la nivel global?

Cu siguranță, această piesă devine, aș spune, din ce în ce mai ușoară. Eu dirijez orchestre profesionale de 25 de ani, și am observat în acest răstimp că această lucrare este interpretată din ce în ce mai bine. Sunt unele orchestre la care te duci și abia dacă trebuie să repeți această piesă, pentru că totul e deja acolo. Deci nu este lupta care era pe vremuri. Cred că e păcat, pentru că muzica beneficiază de sentimentul că oamenii se luptă să cânte muzica, are această energie internă care poate fi eliberată în acest fel.

Considerați că s-a schimbat și percepția publicului?

Nu știu, era o vreme când mi se părea că se cântă săptămânal undeva. Cred că prea multă familiaritate poate nu e un lucru așa grozav, pentru că își pierde puterea de a șoca și de a surprinde. Și asta încerc să fac dirijând, să o fac să sune într-un fel nou și proaspăt, de parcă vine din pământ și încolțește ceva nou. Cred că publicul ar trebui să fie în continuare foarte surpins de această piesă, chiar dacă are peste 100 de ani. Sunt sigur că a fost o provocare și pentru dirijor, însă acum toți dirijorii știu această piesă foarte bine, studenții o repetă, însă asta nu e un substitut pentru lucrul adevărat. Trebuie să fii acolo, cu orchestra; o poți dirija foarte frumos pe cont propriu sau cu pianul, însă pentru a face orchestra să danseze în ritmul potrivit nu folosești aceleași tactici ca atunci când ești singur în cameră. Și fiecare orchestră are un sentiment diferit, deci din punctul meu de vedere, la repetiții trebuie doar să găsim acel punct comun în care ne putem mișca și putem dansa împreună.

Alături de această lucrare, publicul va mai putea asculta și Concertul pentru violoncel și orchestră de Antonín Dvořák, cu Răzvan Suma solist. Cum vedeți această alăturare?

Este interesantă, de fapt, ca să fiu sincer, chiar nu sunt sigur, cred că este foarte interesant să cânți o piesă foarte romantică și apoi, după pauză, poate acestă piesă are un impact și mai mare, trecând în altă lume, de la acest concert pentru violoncel frumos și eroic, la ceva complet diferit. Deci, da, consider că s-ar putea să meargă, în acest sens.