Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Invitatul săptămânii la Perpetuum mobile, dirijorul Daniel Jinga, managerul general al Operei Naționale București, în dialog cu Gabriel Marica

Publicat: joi, 29 Septembrie 2022 , ora 12.30

Invitatul meu din această seară este dirijorul Daniel Jinga, managerul general al uneia dintre cele mai prestigioase instituții muzicale din România - Opera Națională București.

Bună seara! Mulțumesc pentru că ai venit în studioul nostru!

Eu mulțumesc pentru invitație!

Spuneam de Opera Națională București că este o instituție de prestigiu. A încheiat o stagiune aniversară în vară, de fapt, stagiunea centenară, cu un eveniment deosebit, un festival de operă - Bucharest Opera Festival, primul de acest fl de la noi, după câte îmi dau seama. Aș vrea să te întreb, Daniel Jinga, analizând această primă ediție a festivalului, ce concluzii ai tras?

A fost o ediție bazată foarte mult pe emoții și entuziasm. De fapt, întregul an centenar s-a caracterizat prin asta. Nu a fost nimic predictibil. Cu toții știam că trebuie să facem ceva și să semnalizăm în spațiul public, printre iubitorii genului, faptul că Opera Națională a împlinit 100 de ani de existență.

Contextul nu era foarte favorabil deoarece pandemia era în plină desfășurare și nici nu aveam premisele să avem o stagiune încărcată, bogată, cu multe elemente atractive. Am avut de la început gândul de a ne povesti istoria celor 100 de ani, de a ne cinsti istoria și, bineînțeles, de a aduce alături de noi toți colegii de breaslă.

Lucrurile au început să stea mai bine către sfârșitul stagiunii și-atunci noi am putut să organizăm acest festival care a încheiat apoteotic stagiunea centenară. Și pentru asta sunt foarte fericit. Mulțumesc în primul rând proniei divine, că altfel nu pot să spun, asta nu putea fi planificat. Și, repet, totul s-a bazat, din punctul meu de vedere, pe generozitatea cu care colegii - atât managerii celorlalte instituții de profil din România, dar și colectivele lor artistice - au acceptat să vină pro bono în acest festival al Operei Naționale București pentru că era ziua noastră și noi i-am invitat. Ei nu au refuzat invitația și ne-au făcut un cadou; cadoul fiind spectacolul pe care ei l-au oferit publicului bucureștean.

E adevărat că noi am suportat toate cheltuielile logistice la fel cum și cineva care-și organizează ziua de naștere cumpără ceva pentru a avea pe masă. Așa arată, pentru mine, festivalul. Ca o zi de naștere unde se taie tortul, sunt artificiile de final. Așa a arătat festivalul pe care l-am organizat, festivalul de operă, și este doar o primă ediție. Sperăm că de-acum încolo va crește. Cu siguranță, trebuie să crească pentru că a fost foarte bine primit de public și pentru că noi am învățat din el ce trebuie să facem. Este programat și la sfârșitul actualei stagiuni, pe care noi o numim Stagiunea 1, pentru că este prima stagiune de după cei 100 de ani de existență.

Deci, ascultătorii noștri pot să stea liniștiți. Vor putea să mergă și anul viitor la Bucharest Opera Festival la Opera Națională București.

Iată-ne înainte de deschiderea unei noi stagiuni, care începe cu o premieră. Te rog să ne spui despre ce este vorba!

Deschidem stagiunea cu premiera spectacolului Povestirile lui Hoffmann. Este un spectacol care e bazat în primul rând pe ideea de multiculturalism. Din nou, nu pot să spun că am gândit lucrul ăsta, dar mă bucur când lucrurile ies. De foarte multe ori sunt invidiat că m-am gândit la niște lucruri la care eu nu mă gândesc, dar ele pur și simplu ies dintr-o conjunctură care-mi este favorabilă. Și trebuie să recunosc asta, nu trebuie să mă dau mare că am programat eu ceea ce o să-ți descriu acum. Avem de-a face cu o operă aparținând literaturii franceze, dar este scrisă de un compozitor german de origine evreiască - pentru că deși el a studiat la Paris, totuși s-a născut în Germania, cred că la Koln. Și-atunci, zic compozitor german de origine evreiască, a studiat la Paris și a scris o operă ce aparține patrimoniului universal, dar ca literatură franceză. Această operă se joacă la Opera Națională București, în România, dar este pusă în scenă de către o echipă de creatori în exclusivitate italieni, condusă de regizorul Matteo Mazzoni. Este dirijată de către Ethan Schmeisser, care este directorul nostru artistic și este, deopotrivă, cetățean român și cetățean israelian. Și aș adăuga un lucru la care m-am gândit de-abia astăzi; în rolul povestitorului poet, Hoffmann, se află Daniel Magdal - directorul adjunct al instituției, care este cetățean german, pentru că majoritatea vieții și-a trăit-o cântând în cele mai importante teatre din Germania.

Îmi place asta pentru că deschidem, practic, o stagiune numărul 1 în felul ăsta, cu o deschidere universală și europeană, pentru că ăsta este rolul unei instituții de spectacol de talia Operei Naționale București.

Ultima montare a Povestirilor lui Hoffmann a avut loc în 1986. Asta înseamnă că spectatorii vor fi foarte curioși să vadă ce se întâmplă sâmbătă și duminică la Opera Națională București. Se mai găsesc bilete?

Se mai găsesc, dar cele mai bune se vând în general foarte repede. Noi am dat un teaser cu această operă, pentru că ea a fost prezentă în Bucharest Opera Festival în interpretarea Teatrului de Operă și Balet din Constanța.

Deci, ați făcut testarea la public!

Am făcut testarea și "studiul de fezabilitate" a ieșit cum trebuie, așa că acum o aducem și noi în fața publicului. Nu s-a mai jucat demult și, în general, opera noastră, opera bucureșteană are o deficiență repertorială pe zona repertoriului francez și german. Noi iubim, în general, opera italiană... și publicul nostru, și cântăreții. Eu trebuie să păstrez un echilibru și, din nou, mă obligă postura de operă a capitalei României, trebuie să mă gândesc nu numai la ce se vinde mai mult, nu numai la repertoriul cu care suntem obișnuiți și care ni se potrivește și pe care-l stăpânim mai bine, ci să mă gândesc să acopăr o sferă cât mai largă, o paletă stilistică largă, inclusiv va trebui să facem la un moment dat muzică contemporană, muzică românească, avangardă... chiar dacă într-un procent potrivit, destul de mic. dar trebuie!

Deja pe site-ul Operei Naționale București sunt afișate spectacolele primei părți a noii stagiuni, dar te rog să ne dai tu câteva repere.

În primul rând, ne-am obligat să programăm o premieră în fiecare lună. Am început cu Povestirile lui Hoffmann. În luna noiembrie - baletul va ieși cu Lacul lebedelor, un nou lac al lebedelor. Și, în luna decembrie - un repertoriu-cârlig spre public, spre a câștiga noi categorii de public, vom scoate premiera musical-ului Fantoma de la operă.

O provocare pentru operă, nu? Musical pentru un teatru de operă!

Da și nu. Aici e o discuție foarte lungă și aș vrea să vorbesc mai mult despre subiect când o să-l promovăm, la timpul lui. Dar, pe scurt, după ce cunoști mai bine muzical acest titlu, îți dai seama că el de fapt este mai mult operă decât musical și este o operă-manifest. Și această Fantomă de la operă este mai mult o fantomă a operei ca gen și nu a operei ca instituție sau clădire. E o operă-manifest, nu intru mai mult în detalii. Am fost la Londra de curând și am văzut spectacolul, acum 4 zile, și cred că se potrivește foarte mult Operei Naționale. E bine că o jucăm în sala operei.

Mă bucur că ascultătorii noștri și spectatorii din România au șansa să vadă acest musical pe scena Operei din București. Aș vrea să ne spui ce evenimente vor fi și în 2023, pentru că am văzut că ați publicat pe site doar o primă parte a stagiunii.

Exact. De ce? Pentru că anul trecut am publicat toată stagiunea și a trebuit să schimbăm foarte multe lucruri. Și-atunci, am zis să-mi asum o realitate de fapt. Și eu îmi doresc să știm pe un an înainte ce avem de făcut, dar bugetele le avem aprobate la sfârșitul anului. O mare problemă este aceea că anul bugetar nu corespunde anului muzical, de stagiune. Și-atunci, e foarte bine să spui publicului lucruri pe care le poți face cu bugetul pe masă. Astfel, am publicat doar primele trei luni. Urmează ca anul următor să publicăm și a doua parte a stagiunii. Dar, pot să vă spun de pe acum că vom avea o premieră și în luna ianuarie și vom avea o premieră și în luna februarie și încă o premieră în luna aprilie. Iar în iunie, ca de obicei, a doua ediție a Bucharest Opera Festival, la sfârșitul stagiunii - o ediție pe care o s-o creștem și mai mult.

Eu, cel puțin, aștept cu mare interes acest Bucharest Opera Festival, pentru că eu cred că și teatrele venite aici, la București, se mobilizează altfel apărând în fața unui alt public. Poate că ar fi interesant dacă și Opera Națională București ar fi invitată în țară, la un astfel de eveniment. Cred că este și o concurență - prietenească - între teatrele de operă, nu-i așa?

Noi spunem schimb de experiență, ca pe vremurile demult uitate, dar să știi că... chiar e un schimb de experiență. M-am bucurat să văd nivelul artistic ridicat al colegilor din provincie, cum îi numim uneori. Dar, au venit cu niște lucruri foarte frumoase, cu sonorități civilizate, foarte civilizate. De fapt, la un moment dat, de la un anumit nivel, te interesează ca tot ceea ce faci să se ducă spre o zonă civilizată, universală, europeană. Această raliere la valorile eropene e valabilă și în operă, inclusiv în frazare, în emisie, în acordaj.

Am vorbit până acum cu managerul Daniel Jinga și-ți propun să nu neglijăm dirijorul Daniel Jinga - nu vreau să se supere, de altfel. Așa că vreau să ne spui când și unde vei fi pe scenă în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat?

Și eu încerc să nu-l neglijez pe dirijorul Daniel Jinga în tot ce fac. Mi-e foarte greu. El strigă în fiecare seară la mine. Și, de multe ori, sunt întrebat "La ce-ți mai trebuie!". Și le explic faptul că această activitate artistică la care nu renunț îmi dă energia și bucuria de a duce, chiar cu idealism fanatic, actul managerial la bun sfârșit. dacă n-aș avea acest resort, această umplere pe care arta mi-o asigură, n-aș înțelege de ce e necesar să fac anumite eforturi pentru a organiza un spectacol, pentru a mă pune la dispoziția unui creator - că este regizor sau dirijor. Ei vin și-mi cer lucruri și, de fiecare dată, eu sunt alături de ei pentru că înțeleg ce înseamnă să ai un ideal artistic pe care vrei să-l atingi și înțeleg ce înseamnă să te oprești la jumătatea drumului. În meseria asta nu merge cu jumătăți de măsură. Nicidată nu atingem idealul, dar suntem datori să încercăm. Iar eu, ca manager, sunt alături de creatori și asta o fac tocmai datorită faptului că, la rândul meu, trec prin acest proces de creație interpretativă și prin această strădanie de a atinge un ideal artistic.

Așadar, am dirijat foarte mult în ultima vreme pentru că a fost o deschidere fantastică dată de ieșirea din pandemie. Au fost foarte multe evenimente și spectacole în perioada asta...

Aș putea spune o deschidere chiar disperată, pentru că atât artiștii, cât și publicul voiau să reînnoade această legătură care a fost oprită brusc sau, mă rog, forțată să se desfășoare sub anumite restricții timp de doi ani.

Știm cu toții că, la un moment dat, a venit și zvonul valului IV, V, VI... Nimeni n-a știut cât va dura această perioadă. Nici acum nu știm. Și-atunci, acest carpe diem artistic a fost dictonul de ordine în toată lumea muzicală românească și, cred, internațională.

Pe scurt, să răspund și la întrebare, pe 4, 5, 6 octombrie voi dirija opereta Crai Nou scrisă de Ciprian Porumbescu, la Opera Națională, în cadrul unui summit organizat de Ancom, un summit ce reunește toți marii jucători ai acestei zone de telecomunicații. Este un fel de prezentare cultural-muzicală a României în fața acestor invitați, cu prima operetă românească, pe care eu deja am ajuns să o iubesc foarte mult, pe care nu o ascultasem niciodată în întregime până anul ăsta, desrpe care nu știam mare lucru și care, de fapt, este o capodoperă a unui compozitor ce n-a fost un Henri Coandă, dar a fost un Traian Vuia al muzicii românești. Adică, e adevărat că a căzut cu avionul, dar a fost primul care a zburat... și pentru asta sunt foarte fericit că am reușit să mă apropii mai mult de scriitura lui. Tot anul ăsta i-am redescoperit manuscrisul, am avut grijă să fie reeditat cum trebuie, am avut o serie de concerte și imprimări - proiecte particulare în care am lăsat în urmă, fixată pe suport audio, muzica în varianta originală. Iar pentru acest summit, am decis să reorchestrarea acestor lucrări. Printre orchestratori: John Walton, Dan Dediu, Cristian Lolea... sunt niște orchestratori de top și ei au tratat cu mult respect și importanță proiectul și compozitorul. El va fi pus în scenă sub forma unui musical, pentru că am introdus povestitorul, instituția povestitorului, exact cum se întâmplă într-un musical. Regia va fi asigurată de către Răzvan Dincă și întreaga echipă va fi foarte profesionistă, a tratat cu mult respect acest titlu care, la început, părea ceva banal. De ce? Pentru că libretul părea pueril, un basm pentru copii, dar era de fapt plin de simboluri. Și, dacă-l tratezi în zona aceasta, a simbolului, are de-a face cu tradiția, filonul folcloric, cu cele mai frumoase obiceiuri românești, cu conflictul permanent pe care dragostea îl naște, mai ales dragostea interzisă, cu conflictul și tensiunea pe care le crează torționarul sau regimul autoritar, cu presiunea războiului, cu ideea de cătănie care aduce foarte multă suferință atât în dragoste, cât și în familie... sunt foarte multe teme universale, care transcend orice timp și spațiu.

Și actuale!

Exact. Apropo, acțiunea se întâmplă fix în Bucovina, la granița cu Ucraina. Și... nu dau mai multe din casă, nu dezvălui, despre acest musical - prima operetă românească - dar simt că el se va mai juca și că acest context, pretext, de a-l pune acum rapid pe picioare este, din nou, o conjunctură fericită și abia aștept să-l prezentăm și în fața publicului din România, cu prima ocazie.

Așadar, Crai Nou, săptămâna viitoare. Dar... sâmbătă și duminică se deschide noua stagiune a Operei Naționale București și am să te rog să le faci o invitație ascultătorilor noștri, la spectacolele de la Opera Națională din noua stagiune.

Cum am spus... pe 1 și 2 - Povestirile lui Hoffmann. Acum, pe dinafară, nu știu toate titlurile, dar vor putea veni și la Carmen, Traviata, Nabucco, Nunta lui Figaro... Noi întotdeauna trebuie să programăm spectacolele de repertoriu. Sunt foarte multe motive pentru care le programăm. Din punct de vedere artistic, este important să fie jucate pentru a fi menținute în formă de funcționare, la fel cum nu poți să lași o mașină sau un avion într-un garaj că le găsești pe pană, cu bateria terminată... așa se întâmplă și cu un titlu de operă pe care nu-l joci. El se uită, se pierd reflexele și de aceea noi programăm titlurile ținând cont de acest lucru. În primul rând, orice titlu este o bogăție, face parte din tezaurul repertorial și el trebuie păstrat ca atare.

Pe de altă parte, vă fac o mărturisire. Până la ora aceasta, sold-out este un spectacol din luna octombrie, de pe 30 octombrie. Spectacolul se numește Traviata. Așa că, titlul în sine atrage mai mult decât orice efort pe care noi îl facem ca dirijori, manageri, regizori, oameni de PR... și asta nu cred că e rău - capodopera să dea tonul în vânzări.

Daniel, îți mulțumesc pentru prezența în studio, îți urez succes în noua stagiune, săli pline, spectatori fericiți și artiști împliniți profesional! Evident, nu în ultimul rând, energie și tenacitate pentru a-ți îndeplini toate obiectivele pe care ți le-ai pus în plan până acum. Și... dirijorul... mai sus decât manager dacă se poate!

Încercăm să le împăcăm. Mulțumesc mult pentru invitație, pentru toate cuvintele frumoase și pentru felul în care tu personal și instituția pe care o reprezinți susțineți Opera Națională din București.

Întotdeauna vom face acest lucru!