Duminică, 2 octombrie, ca parte a Festivalului "Sharp" se desfășoară un recital cameral ce îi are în prim plan pe violoncelista Anastasia Kobekina, pe pianistul Daniel Ciobanu și pe violonistul Linus Roth.

În primul rând, cum l-ați cunoscut pe Daniel Ciobanu?

L-am cunoscut pe Daniel Ciobanu în 2019 când a susținut un recital în Germania, ca parte a seriei Zilele Internaționale "Șostakovici"din Gohrisch. Am fost la acest recital deoarece am avut o zi liberă fix atunci, și am rămas hipnotizat de interpretarea sa. Am vorbit după și i-am spus că ar trebui să cântăm ceva împreună. Ulterior a apărut pandemia, așa că totul s-a oprit, însă la un moment dat m-a sunat și m-a întrebat dacă vreau să vin la București, să cântăm împreună, ceea ce se și întâmplă acum, într-un final.

V-aș ruga să ne vorbiți puțin despre program.

Este vorba despre două Triouri cu pian. Unul de Arenski și unul de Șostakovici, două lucrări foarte contrastante. Lucrarea de Arenski este foarte emoțională, pasională, plină de energie, o vom cânta cu multă pasiune, este o muzică foarte romantică, în cel mai bun sens al muzicii romantice rusești. Iar lucrarea de Șostakovici este mai degrabă întunecată deoarece este dedicată unuia dintre cei mai buni prieteni ai săi care s-a stins din viață; poți simți singurătatea și tristețea pe care le-a simțit la pierderea prietenului său. Ultima parte are multe teme evreiești, ceea ce îi dă multă energie și multă speranță de viață, aș spune. Deci, două lucrări foarte contrastante, însă sunt două dintre cele mai bune Triouri cu pian scrise vreodată.

Credeți, atunci, că este o provocare din punct de vedere interpretativ?

Fiecare interpretare este o provocare, deoarece mereu încerci să o faci mai bine decât la ultima interpretare. În cadrul procesului de a face muzică, cel mai important este, cred eu, să fii inspirat și să îi inspiri pe ceilalți, și ca ceilalți să te inspire pe tine. Aștept să cânt și alături de Anastasia Kobekina, o muziciană și o violoncelistă absolut fantastică, deoarece cred că ne vom inspira unii pe alții foarte mult.

Aplicați această abordare - de a inspira - și în activitatea pedagogică?

Ei bine, predatul a devenit o parte foarte importantă din viața mea artistică deoarece consider că este important să transmit experiența și cunoștințele mele. Și s-ar părea că am talent, pentru că toți studenții mei reușesc să aibă succes pe orice cale se decid să o apuce. Este un lucru foarte plăcut, dacă ai impresia că poți ajuta pe cineva fără mult efort și persoana în cauză își găsește apoi propria cale.

Credit foto: Kaupo Kikkas