Benjamin Kruithof a câștigat Premiul I al Secțiunii „Violoncel” a Concursului Internațional „George Enescu” din acest an.

În primul rând, felicitări! Cum ați primit vestea că ați câștigat?

Chiar pe scenă! Ieri, după ce am cântat, totul s-a petrecut foarte rapid, deoarece am fost ultimul finalist și apoi juriul a deliberat timp de 15 minute și ne-au chemat pe scenă și acolo au anunțat premiile. A fost o mare surpriză pentru mine, de fapt. Când am început să mă pregătesc pentru acest concurs, scopul meu a fost acela de a mă pregăti și se a învăța repertoriul, de asemenea, pentru a progresa. În mod special această Sonată de Enescu, a fost o mare provocare, deoarece nu am cântat-o niciodată și nu știam muzica, astfel că am fost foarte fericit să am ocazia să o învăț. Și apoi, după semifinală am fost foarte fericit că am putut să intru în finală, undenu conta foarte mult pentru mine dacă aș fi primit premiul I, II sau III, ci doar să cânt Dvořák cu orchestra și cu dirijorul care m-au ajutat mult, în această sală superbă, este una dintre cele mai bune săli în care am cântat, este minunată.

Scopul meu principal a fost acela de a pregăti întregul program. Sunt student în Berlin, unde am avut norocul să o cunosc pe pianista Daria Tudor, care a participat la concurs. Ea știa Sonata de Enescu și a învățat-o cu mine și m-a ajutat foarte mult, mi-a arătat frumusețea acestei minunate lucrări și îi sunt recunoscător pentru acest fapt. După ce am descoperit Sonata, abia așteptam să vin în România și sunt foarte fericit că am descoperit muzica lui Enescu.

Cum ați descrie participarea la această ediție, care au fost diferențele între etapa online și cea live?

A fost dificil să facem videoclipurile pentru etapa online, deși cred că a fost un foarte bun exercițiu pentru noi, participanții. E bine și să știi că atunci când ești invitat la un concurs, ești deja în semifinală, astfel că deja te pregătești de recital și de concert. E mai bine, cred eu, decât să te pregătești pentru patru etape diferite și nu știi dacă vei cânta în niciuna dintre celelalte etape, dacă nu treci de cea de-a doua. Trebuie să spun că m-am simțit foarte bine în România. Organizatorii au făcut o treabă foarte bună, cred eu, și au făcut totul ca toată lumea să se simtă bine. Deși întotdeauna e stresant să participi la concursuri, într-un final cred că a fost cea mai puțin stresantă competiție la care am participat, deoarece toată lumea a fost atât de drăguță și de prietenoasă, în special în finală, orchestra și dirijorul ne-au susținut.

De ce ați ales Concertul op. 104 pentru violoncel și orchestră de Antonín Dvořák?

În primul rând, consider că este una dintre cele mai bune piese scrise vreodată pentru violoncel. Este un vis al oricărui violoncelist să îl interpreteze. De asemenea, este un concert pe care l-am cântat și când eram mai tânăr alături de alte orchestre, astfel că aveam experiență și știam deja ce urmează în finală, deoarece este un concert destul de intens, aproape 40 de minute de muzică, un concert greu, astfel că știam cum să îmi distribui puterile, cred că este un concert foarte frumos și cred că s-a potrivit în mod special în această sală, deci sunt foarte fericit că l-am ales.

Care sunt planurile de viitor?

Despre viitor aș putea să spun că îmi place foarte mult să cânt și să mă aflu pe scenă, astfel că abia aștept să cânt în multe concerte acum. Am avut deja niște concerte programate în Olanda, în săptămânile următoare, pe care le aștept cu nerăbdare. Dar, în primul rând, o să iau o mică pauză după concurs și sper să fac cât mai multă muzică pe viitor! Un foarte bun prieten, Marcel Johannes Kits, câștigător al Concursului „Enescu” în 2018, mi-a spus deja totul despre Festivalul „Enescu” și era atât de încântat încât abia aștept, sunt foarte nerăbdător să mă întorc în România!